Cand orologiul bate...

In cinstea noului an ce se apropie si drept multumire pentru anul ce urmeaza sa isi ia "la revedere", am sa dedic acest articol bilantului de final de an. Ca la fiecare cumpana dintre ani, privim retrospectiv, analizam si criticam sau laudam actiunile, reusitele sau dezamagirile, relatiile si intamplarile de peste an, pentru a putea pasi granita celui nou cu o povara cat mai mica si cu un bagaj cat mai mare de planuri si nazuinte pentru cel ce va veni. Pana nu demult, asa am privit eu lucrurile, insa am invatat si am inceput sa aplic o alta metoda decat cea descrisa mai sus - pe care eu o numesc "Sacul lui Mos Craciun". Daca inainte judecam acest bilant in termeni de "bagaj", de "povara", acum privesc momentul ca pe un dar mult ravnit! Nu mai este vorba de un prag ce trebuie trecut, ci de continuarea unui parcurs; nu este vorba de selectarea momentelor, amintirilor placute sau a reusitelor pe care sa le luam cu noi in noul an; nu mai este vorba de a ne descotorosi de esecuri, dezamagiri, sau obstacole. Toate lucrurile de care am avut sau nu parte, reusitele deopotriva cu realizarile fac parte din noi; ne definesc ca indivizi si indiferent cat de putin ne-au placut anumite situatii sau rezultate, ele ne-au ajutat sa ajungem la momentul prezent; ne-au ajutat sa crestem; sa evoluam, sa invatam, sa ne cunoastem mai bine si sa ne depasim limitele. 

Astfel, metoda pe care am inceput sa o aplic pune mare pret pe  acceptare, recunostiinta si vizualizare. In primul rand ma accept ca individ cu bune si cu rele, analizez, imi judec la rece punctele slabe si in egala masura ma bucur si ma mandresc cu realizarile mele; Urmatorul pas este sa gasesc determinarea de a imbunatati neajunsurile; dorinta de a nu rata nicio sansa de evolutie personala si cel mai important sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita. Nu in ultimul rand, vizualizarea ma ajuta la faurirea planurilor de viitor si la stabilirea pasilor pe care ii am de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse.Tot acest exercitiu de analiza, rememorare si de recunostinta, reprezinta hrana spirituala pentru finalul de an, iar plamadirea planurilor, vizualizarea si proiectia lor in viitor, reprezinta portia mea de ambrozie pentru noul an. 

In cazul meu, cei trei pasi de mai sus ma ajuta sa am un parcurs lin, fluid, continuu; nu am nevoie sa trec un prag; sa ma opintesc pentru a trece cu sacul plin in spate in noul an. Sacul este usor pentru ca este plin doar cu experiente, trairi, senzatii, arome, miresme si sentimente de recunostinta. Cumpana dintre ani nu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa il trecem, ci o sansa, un dar nepretuit. In timp ce anul pe care il lasam in spate ni-l putem imagina ca pe o panza pictata la refuz cu umbre, penumbre si conuri de lumina, anul ce isi deschide bratele poate fi o  panza de un alb imaculat pe care sa ne proiectam dorintele, ca odata ce orologiul suna sa putem incepe a trasa primele tuse.

Dimensiunea Riscului (Partea I)

Riscul reprezintă laitmotivul vieţii cotidiene al realităţii lumii înconjurătoare.  Curiozitatea  legată de controversata semnificaţie a cuvântului  „risc” ne face să realizăm că printr-un simplu click, motoarele de căutare de pe internet ne dezvăluie o listă kilometrică de linkuri legate într-un fel sau altul de această vocabulă. Fie că este vorba de riscuri legate de mediul înconjurător, fie că este vorba de riscuri medicale, economice, politice,  până la cele ce ameninţă viaţa pe Terra, expresii şi cuvinte precum „încălzire globală, terorism, epidemii, incurabil, grijă, frică, teroare, pericol iminent, apocalipsă, sunt cuvinte ce se repetă obsesiv în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Toate aceste ameninţări , prezentate de mass media  într-o aşa manieră încât să înspăimânte opinia publică mai mult decât este cazul, goana după senzaţional a liderilor de opinie, din întrega lume, conduc la o conturare apocaliptică a zilelor pe care le trăim si la agasare psihica. 

Prezentul ne dezvăluie, pe măsură ce orele şi minutele trec, o realitate sumbră,din ce în ce mai sumbră, o situaţie ce a scăpat de sub control şi din care se pare că nu mai avem scăpare, însă asta nu e totul, viitorul pare a nu se mai întrevedea deloc, din cauza acestui fog  de haos, produs de panica şi frica de riscurile care se presupune că ne pândesc la orice pas.  Aşa cum spune  Frank Furedi, trăim într-o epocă a „culturii fricii”, suntem dominaţi şi conduşi de incertitudini de suspiciuni şi de isteria confruntării cu orice fel de risc. Amploarea pe care a luat-o fenomenul riscului, în general vorbind, este de neimaginat.  Este încurajată suspiciunea, neîncrederea în cei de lângă noi,  mass media ne încurajează să fim precauţi la orice pas, să fim atenţi la ce vorbim, la ce facem, pe unde mergem, cu cine suntem, pentru că este mai bine să prevenim decât să tratăm. Este perfect adevărat că încă de la vârste fragede ne este inoculată acestă idee de a nu avea încredere în străini, ca să citez ce mi s-a spus mie: „să nu vorbeşti cu oamenii străini, nici dacă te întreabă ceva; tu să mergi mai departe şi sa îţi vezi de treabă”.   Este la fel de  adevărat că este bine să fim precauţi dar asta nu înseamnă că trebuie să ne formăm din această recomandare un crez, care să ne conducă la isterie. 

Cum facem sã ne debrasãm de acest bagaj inutil de temeri, cum facem sã ieşim de sub imperiul riscului şi ce anume putem face la nivel individual pentru a putea sã zarim şi razele soarelui în toatã aceastã negurã, am sã vã dezvalui în partea a doua a acestui post. 

Sursa photo:www.mbamassey.com 

Thoughts...

                                                       Some things have purpose

                                                       And others pointless are

                                                       With every drop of rain that falls

                                                       Shattered  whispers, your name calls

                                                       The see breeze embraces you

                                                       And the down smiles at you

                                                       We’re like two grains of sand

Trecerea de la "a avea" la "a trai"

Pentru ca ultima perioada pe care am trait-o reprezinta o suma de zambete, impliniri, intalniri cu oameni minunati, sperante, vise implinite si o sumedenie de planuri creative si pline de inspiratie, vreau sa va impartasesc micul meu secret. 

A trecut mult timp pana sa inteleg ca bucuriile si esenta trairii noastre vin din lucrurile mici, simple; a trecut mult timp pana am invatat sa "VAD" ceea ce este realmente important si sa constientizez ceea ce ma face cu adevarat fericita; insa acum sunt recunoscatoare ca  VAD, SIMT si ZAMBESC cu toata fiinta. 

Micul secret de care va vorbeam se referea la a ne educa in spiritul trairilor si nu in cel al posesiei. Este mult mai usor sa ne motivam spunand : "imi doresc o carte" decat sa aprofundam dorinta si sa spunem: "imi doresc sa traiesc experienta de a citi acea carte". Atat timp cat ne raportam la posesie; atat timp cat ne dorim si ne concentram pe a avea  x, y lucruri, depunem eforturi pentru a intra in posesia lor, iar dupa ce ne satisfacem dorinta, uitam de scopul pentru care ni le-am dorit; uitam pentru ce am facut efortul de a le avea. 

De indata ce incepem sa ne concentram mai mult pe dorinta de a trai o experienta; de a simti un anumit lucru; de a vedea ce trairi ne vor incerca, lucrurile incep sa se schimbe de la sine si actiunile pe care le desfasuram se vor elibera de sub povara "efortului", de sub povara imperativului "trebuie sa il am". 

Odata cu dorinta de posesie, desi credem ca acea dorinta ne motiveaza sa realizam ce ne-am propus, in mod inconstient ne va trage inapoi; iar motivarea se va transforma in dezamagire. De ce se intampla asta? Pentru ca nevoia de a avea ceva dezvaluie lipsa acelui lucru, iar lipsa este asociata adeseori unei nemultumiri; astfel, fara a fi constienti, ne obisnuim cu ideea ca nu putem fi impliniti pana nu vom avea ce ne dorim. Drept urmare, daca ne obisnuim mintea cu "a dori experiente" si nu lucruri, focusul se va muta pe multumire, entuziasm si implinire. 

Tinand cont de cele de mai sus, zambetul si starea de bine au devenit o a doua natura. Acum imi este mult mai usor sa fiu deschisa, optimista si entuziasta. Acum nu imi mai doresc o diploma, ci imi doresc sa traiesc experienta de a invata lucruri noi; nu imi mai doresc un pian, ci imi doresc sa traiesc momentul in care sa ii incant pe ceilalti cu o partitura interpretata la pian; nu imi mai doresc sa cumpar cadouri, ci imi doresc mai mult decat orice sa ii bucur pe cei dragi oferindu-le caldura, un zambet sincer, o incurajare, un gand inspirat; imi doresc sa traiesc sentimente profunde de prietenie, iubire, recunostinta, armonizare; imi doresc sa ma bucur de cuvinte, sentimente si imbratisari apasate, sincere si puternice! 

Linistea interioara, caldura, impacarea cu propria persoana si bucuria de a trai se vad pe chipul nostru si transpar in relatiile cu cei din jur.

Try this, enjoy it and share with others! :-)

Panaceul meu...PUTEREA

Pentru ca in ultima perioada m-am confruntat cu diverse provocari si pentru ca am petrecut mai mult timp cu mine insami, vreau sa va impartasesc si voua panaceul care pentru mine face minuni: PUTEREA; puterea inteleasa nu in sensul de statut, putere politica sau financiara, ci in sensul de forta interioara, determinare, dorinta, drive interior. Sunt minunate sentimentele (de recunostinta, multumire, implinire) pe care le traiesti atunci cand constati ca poti trece peste obstacole si provocari cu ajutorul fortei interioare.

Transpun conceptul de putere interioara prin forta de a zambi atunci cand avem reflexul de a ne enerva; prin dorinta de a evolua in mod constant; prin drive-ul de a realiza ceva zi de zi, de a creste ca indivizi; prin puterea de a fi pozitivi atunci cand negativul vietii se deruleaza prin fata ochilor; prin dorinta de a nu sta pe loc si prin curajul de a strabate si drumurile mai putin luminate; prin determinarea de a invinge teama de necunoscut; prin bucuria de a-i ajuta pe cei aflati la nevoie; prin puterea de a realiza mai multe lucruri/activitati decat am fi crezut ca putem.

In ceea ce ma priveste, sentimentul de multumire si recunostinta este si mai puternic atunci cand am puterea de a iesi din tipare; de a-mi depasi limitele; de a da jos ochelarii de cal si de a spulbera reticentele. Pentru mine, a ma trezi increzatoare dimineata si cu o dorinta de nestavilit de a descoperi "acel ceva-ul" zilei si de a transforma in realitate ideea serii sau visul nocturn reprezinta sursa mea de putere, la fel cum bilantul activitatilor si intamplarilor de peste zi imi ofera sursa ideilor si viselor de peste noapte.

Tot ce am detaliat mai sus se poate rezuma intr-un dicton pe care il port in suflet de multi ani ca filosofie de viata: Cand viata iti ofera lamai, adauga putina miere si pregateste o limonada! Forta interioara a fiecaruia si dorinta de a trece cat mai frumos prin viata reprezinta pentru mine mierea. Cat de dulce va iesi limonada? Asta depinde de cat de determinati suntem sa ne administram panaceul puterii si cat de multa rabdare avem sa descoperim in noi sursa acestei puteri.

sursa poza: thecoffeedrops.com

Gandeste 6 lucruri POSIBILE..inainte de micul dejun

Aducandu-ne aminte de celebra replica din "Alice in Tara Minunilor - sometimes I've believed as many as six impossible things before breakfast" va propun un exercitiu: sa ne incepem ziua gandindu-ne la 6 lucruri POSIBILE (pe care le credem initial a fi imposibile); la cum sa transformam lucrurile despre care credem ca sunt imposibil de realizat in lucruri fezabile. Ideea este de a ne concentra energia pe actiune, pe rezultat, pe obiectiv! 

De ce nu am crede ca este posibil sa facem uz in fiecare dimineata de bagheta magica pentru a ne indeplini dorintele si planurile? De ce sa nu presaram putin praf magic peste fiecare lucru care pare a fi imposibil de realizat?  Ce ne impiedica in fapt si cu adevarat? De cele mai multe ori "sky is the limit", numai ca fiecare dintre noi avem ceea ce se numesc credinte limitative; acele bariere interioare care se pun "de-a craca" atunci cand vrem sa facem ceva mai mult decat de obicei; acele voci interioare care incearca sa ne convinga sa ramanem pe taramuri cunoscute; pe aceleasi cai batute.

Ce putem face sa le depasim? Raspunsul se afla in fiecare dintre noi, impreuna cu forta si drive-ul interior de auto-depasire. Tot ce trebuie sa facem este sa incercam sa trecem peste comoditati, obisnuinte sau clisee si in primul rand sa avem curajul sa ne cunoastem cu adevarat pe noi insine. Sa ne facem un plan de atac al limitelor si cu ajutorul tehnicii pasilor marunti dar siguri sa trecem una cate una barierele ce ne ies in cale. Aici nu este vorba de a stabili recorduri, ci de a nu lasa nicio zi sa treaca fara sa realizam ceva pentru evolutia proprie.

Priviti aceasta provocare ca pe o cursa de atletism:  1. blokstart (stabilirea celor 6 lucruri pe care dorim sa le facem posibile in ziua respectiva); 2. startul (ne incepem ziua in forta cu un plan de atac bine stabilit)

3. Parcursul -suntem atletii propriei vieti si cu fiecare pas alert pe care il punem pe pista ne apropiem mai mult de linia de sosire (indeplinirea pas cu pas a planului care va conduce catre rezultat)

4. Sosirea (trecem de linia de sosire invingatori - multumiti ca am participat la cursa zilei si recunoscatori ca am avut sansa sa transformam gandurile si asteptarile diminetii in ceva concret). 

Fiecare tur de pista parcurs reprezinta indeplinirea uneia din dorintele matinale. Alergati cate ture doriti; participati la acest maraton pentru a castiga pariul cu voi insiva. Simpla participare va antreneaza sa fiti mai buni si va pregateste pentru urmatoarea cursa - care s-ar putea sa fie mai solicitanta! 

De sa nu facem imposibilul pentru a atinge posibilul? Fiti propria voastra zana buna!

At the end, I give you a little bit of...:

Nu mai amana! Demareaza!

Mi-am adus aminte de curand de un indemn, auzit in treacat, care suna cam asa: "If something takes you less than 5 minutes, do it!".  Am sa va explic imediat de ce mi se pare valoros, insa inainte de asta vreau sa subliniez faptul ca astfel de indemnuri sau devize isi sporesc insemnatatea si influenta atunci cand ne "ating auzul" la momentul potrivit. Am auzit-o in perioada in care ma simteam asaltata de diversele sarcini "neimportante", pe care le amanam saucarora le intarziam rezolvarea, pana cand s-au strans atat de multe incat ma sufocau.

"If something takes you less than 5 minutes, do it!"  - pentru mine inseamna ca nu imi mai las geanta la intamplare cand vin acasa, ca nu mai las un servetel stingher pe noptiera sub pretextul ca am racit si ma simt rau; nu imi mai las bijuteriile oriunde ca apoi sa ma plang ca mi-am pierdut "x cercel" sau "z inel", etc. Pe cat de organizata si responsabila sunt in viata profesionala sau in relatiile cu ceilalti, pe atat de dezorganizata eram cu maruntisurile "casnice"...parca nu imi ajungea energia sa cuprind tot si sa ma tin de promisiunile (facute cu mine insami). Acum am invatat ce functioneaza si vreau sa va impartasesc si voua acest lucru!

Si proverbul: "nu lasa pe maine ce poti face azi!" poate avea aceeasi insemnatate si poate conduce la acelasi rezultat; important este ne dorim sa facem "curat" in agenda si in mintea noastra; sa rezolvam "maruntisurile" din mers, pentru ca ele sa nu ajunga sa supra-aglomereze inutil lista de "to do".

Eliberati-va mintea de griji inutile, profitati de 'timpii morti" de peste zi si bifati una cate una sarcinile minore. Astfel veti ajunge la un management al timpului eficient. Nu amanati luarea unei decizii (fie ea minora) si nu va adaugati la lista de prioritati de maine nenumaratele nimicuri nerezolvate de azi; organizati-va timpul si adormiti linistiti,  fara sa va puneti alarme peste alarme la telefon tresarind ca ati uitat sa bifati ca rezolvate o serie de sarcini.

Nu mai amanati! Demarati! Rezolvati pas cu pas si la timpul lui fiecare lucru! Eliberati-va mintea de griji! Nu trageti de timp, ci folositi-l in favoarea voastra! 

Clear your head! Do what you want to do, when you have to do it!

Recunostinta, Stima de Sine si...o Clepsidra

Viata este un dar pe care il primim de la Divinatate. Daca asupra inceputului nu avem niciun cuvant de spus si decizia incipienta nu ne apartine, avem in fata un lung sir de ani in care sa decidem soarta cadoului primit...

Nu putem da timpul inapoi si nu putem schimba trecutul si tocmai de aceea trebuie sa pretuim si sa valorificam fiecare moment trait pentru a nu avea regrete si a ne dori sa dam timpul inapoi. 

Daca privim parcursul vietii ca pe o clepsidra, putem alege sa profitam de sansa data avand grija sa pastram  cadoul in buna stare sau putem sa il aruncam in pod ca pe o vechitura, ca pe o jucarie sau un obiect iesit din uz, uitand de faptul ca nisipul din clepsidra se scurge oricum - si la loc de cinste si printre vechituri.

Poate va intrebati ce inseamna stima de sine si ce legatura are cu valorificarea cadoului suprem  si cu nisipul clepsidrei...am sa va impartasesc convingerea si crezul meu din propria experienta. De mic copil am fost invatata sa nu am regrete fata de nimic din ce mi se intampla. Daca la varsta inocentei nu prea stiam cum pot sa fac acest lucru, mai tarziu mi-am dat seama: sa imi stabilesc un set minim de valori pe care sa le respect in functie de orice situatie si sa cred ca din fiecare intamplare/actiune/decizie de succes sau esuata, am ceva de invatat care ma va ajuta in viitor. La mintea cocosului, nu? O concluzie evidenda pe care de altfel, ati mai auzit-o de-a lungul timpului de nenumarate ori. Ei bine, ar fi bine sa nu o luam in deradere si sa ii dam o mica sansa, aplicand-o macar odata. Astfel, am invatat sa trag foloasele din fiecare etapa a vietii si din fiecare deznodamant, fie el fericit sau dureros si am reusit sa ma educ sa nu am regrete! 

Sunt un om norocos si fericit! Sunt deosebit de recunoscatoare pentru persoanele din viata mea, pentru sentimentele pe care traiesc, pentru valorile pe care mi le-am descoperit, pentru lucrurile pe care le am; pentru asteptari; planuri, vise, etc. De fapt, aici vroiam sa ajung: sa subliniez importanta definitorie pe care o are recunostinta in drumul pe care il avem de parcurs pana la atingerea stimei de sine. 

Indiferent cat de abatut, trist, demoralizat sau strain te-ai simti de ce se intampla in jurul tau, nu uita niciodata ca ai o sumedenie de lucruri pentru care poti fi recunoscator! Odata ce reusesti sa le identifici, verbalizeaza-le si repeta-le pana cand simti puterea pe care o au asupra ta! Gandeste-te cat de bine te fac sa te simti si cat de puternic esti de fapt! Regaseste-ti valorile si onoreaza-le in fiecare moment al vietii. Poate fi greu, foarte greu, insa odata ce inveti sa nu iti incalci valorile vei vedea cat de implinit te vei simti!

Acest este indemnul meu: Fii recunoscator! Onoreaza-ti valorile! Simte implinirea! Sterge de praf clepsidra..este un cadou nepretuit!

sursa poza: http://www.femeiastie.ro

Metafora absurdului si atractia imposibilului

Am recitit de curand urmatoarea metafora a lui Nichita Stanescu: "Absurdul este o forma a ratarii sublimului" si ma gandeam cat de aplicabila si actuala este pentru zilele noastre. Teama de nou, de necunoscut, incercarea de minimizare a riscurilor, goana dupa un venit/job/trai sigur ne ancoreaza intr-o realitate cruda, searbada si fara prea multe provocari (nu ca nu ar exista, ci nu dorim sa le luam in seama). Chinga ne strange atat de tare incat uitam sa traim, sa speram sau sa visam. 

Recunosc...si mie mi-a luat ceva timp sa inlatur "absurdul" din viata mea - fie sub forma de cuvant uzitat prea des, fie sub forma reprezentarii lui. Putem considera ca este absurd sa nu visam, insa nu putem considera un plan (fie el cat de nerealist)sau o asteptare a fi absurd/a. Absurditatea survine atunci cand ne infranam dorintele, cand ne coboram standardele, cand sustinem ca ne cunoastem limitele (nimic rau in a le cunoaste) si nu dorim sa le depasim (this is wrong!); cand nu luam/ amanam o decizie doar din cauza fricii de esec sau cand nu cedam sentimentelor doar pentru ca nu credem ca sunt fondate.

In timp ce unii se ascund in cochilia sigurantei, aplicand tehnica pasilor marunti dar siguri, fugind de tot ceea ce inseamna noutate, altii sunt atrasi de imposibil, sunt tentati sa incerce ceva in ce putini cred sau se aventureaza. Ferice de acestia! Asa cum spuneam si intr-un post anterior, cautarea sigurantei nu reprezinta un lucru rau, la fel cum aventurarea orbeasca nu reprezinta un lucru bun, insa trebuie sa existe un echilibru intre siguranta si risc; intre realism si reverie; intre dorinta de a pastra ce avem si dorinta de a inmulti si de a inbunatati ce avem; riscurile asumate trebuie sa fie si ele calculate, la fel cum cochilia trebuie si ea sparta pentru a putea fi luminate acele ganduri ascunse care ne pot aduce un plus.  

Ask yourself a few questions and find out if you are a pearl into a shell or a seagull in the sky!

Patience...Don't try, start being patient!

Rabdarea...este cu adevarat o virtute! Asta nu inseamna ca cei care nu au facut uz de ea pana acum nu pot sa invete sa apeleze la ea. Rabdarea se invata ca orice alt lucru, insa bineinteles, este nevoie de antrenament! 

Cum invatam sa avem rabdare?

Desigur, nu exista o reteta! Tine de fiecare in parte cum reuseste sa isi planifice actiunile si sa-si gestioneze reactiile si trairile.  Credinta mea este urmatoarea: odata ce ne angajam intr-un set de actiuni (de preferat planificate in prealabil, a caror indeplinire ne va conduce catre obtinerea scopului dorit) si depunem tot efortul, pasiunea, expertiza si increderea noastra pentru ca acest actiuni sa aiba rezultatul scontat, nu  avem niciun motiv de ingrijorare. Anxietatea, nerabdarea, frica de esec, etc nici nu trebuie sa intre in discutie deoarece:

1. odata ce ne angajam intr-o actiune, se presupune ca am facut acest lucru in mod constient si ca ne-am asumat toate riscurile aferente

2. la momentul la care ne-am facut planul de actiune, am analizat si am minimalizat posibilele riscuri

3. increderea ca efortul si pasiunea depuse trebuie sa isi primeasca recompensa mai devreme sau mai tarziu

Presupunand ca am gasit propriile raspunsuri la  intrebarea de mai sus, este absolut firesc sa ne punem si urmatoaea intrebare:

Care este plusul pe care rabdarea il poate aduce in viata noastra?

"A avea rabdare" poate fi adaptat si transformat intr-o filozofie de viata, pe care aplicand-o in toate aspectele cotidianului va avea cu siguranta rezultate pozitive. Putem privi rabdarea ca pe un instrument indispensabil pentru imbunatatirea calitatii vietii. Imperativul dupa care ma ghidez este urmatorul: Nu trebuie sa asteptam sa ni se inatample lucruri bune ci trebuie sa actionam si sa daruim celor din jur tot ce avem mai bun. Nu trebuie sa asteptam nimic in schimb, sau sa facem ceva doar pentru recompensa. Toate "darurile" pe care le oferim (un cuvant, un zambet, un sfat, un ajutor, etc) se vor intoarce la un moment dat la noi, insa este gresit sa ne inpacientam cand boomerang-ul nu se intoarce! Daca invatam sa avem rabdare, recompensele vor veni de la sine, fara sa le asteptam sau sa ne gandim la ele.

Asa cum chiar si din cel mai arid si neprietenos teren poate sa creasca o impresionanata forma de viata, in acelasi mod vor da roade si actiunile noastre, atat timp cat avem rabdare!

Plus-valoarea pe care ne-o aduce rabdarea este in primul rand linistea interioara, multumirea si increderea in noi.

Pentru a va da un boost in definirea filozofiei vietii, va invit sa urmariti urmatorul filmulet al lui Steve Jobs: "How To Live Before You Die":http://www.ted.com/talks/steve_jobs_how_to_live_before_you_die.html

Fiecare lucru pe care il facem in viata  va avea la un moment dat un sens, chiar daca nu ne dam seama la momentul respectiv, totul este sa avem rabdarea necesara de a culege roadele actiunilor noastre.

Sursa foto 1:

http://cautare.poze.org/search/images?search=patience+is+a+virtue&type=image

Sursa foto 2 si 3: http://www.istockphoto.com/?lid=72977380&pcrid=4344855654&property=IS  

Back on Track...Very Excited About it!

Bine v-am regasit!

Dupa un concediu indelung asteptat, superb si relaxant, iata-ne intorsi din nou la treaba (job, business propriu, hobby-uri, etc). Sper ca si voi sa fi fost la fel de norocosi ca mine si sa fi profitat la maxim de perioada de "vacanta" avuta. Acest profit se refera (pe langa relaxarea si evadarea din cotidian) la senzatiile noi, experientele noi avute, oamenii noi pe care i-ati cunoscut, ideile si planurile de care ati fost asaltati in sinea voastra, etc. De ce spun asta? Pentru ca nu sunt putini cei pe care i-am auzit spunand urmatorul lucru: " de abia astept sa plec in vacanta si sa fug de tot, sa ma rup de orice contact, sa ma ascund undeva departe pentru a putea fi linistit/linistita si sa nu ma gandesc la nimic." 

Din punctul meu de vedere este foarte bine sa ne rupem de cotidian si sa plecam undeva departe, dar este bine sa facem asta pentru a ne regasi, pentru a ramane singuri cu gandurile noastre si pentru a medita. Este absolut necesar sa facem asta din cand in cand (atunci cand simtim nevoia si cand stim ca nu mai putem da acelasi randament) pentru a ne regandi strategia, pentru a reflecta asupra actiunilor si comportamentelor noastre, pentru a ne regandi sau reorganiza lista de prioritati.  In egala masura este adevarat ca sunt persoane care nici macar pentru asta nu mai au energie, iar "vacanta" luata are un singur scop: relaxare totala, fara niciun gand si niciun plan. Sub nicio forma nu judec aceste dorinte, ceea ce vreau sa spun este ca in opinia mea, suntem prea tineri pentru a ne gandi si a ne dori doar o astfel de vacanta. Consider ca nu am fost asaltati inca de atat de multe probleme astfel incat sa ne dorim o mare PAUZA de la tot. 

Personal, imi gandesc vacantele in termeni de experiente noi, interactiune cu oameni ce provin din diverse background-uri culturale (cat se poate de multi oameni; este incredibil ce perspectiva iti ofera o discutie cu o astfel de persoana), vizitarea unor locuri noi, necunoscute mie pana atunci (in cazul in care este posibil, locuri cat mai putin promovate turistic, pentru ca acestea sunt locurile in care poti lua adevartul puls al unui popor sau civilizatii). Concediul nu trebuie sa reprezinte o ruptura de oameni, ci dimpotriva, o ocazie extraordinara de a face noi cunostinte si de a obtine noi contacte (care cu siguranta te vor ajuta cand te vei  intoarce, in activitatea ta zilnica). Scopul nu este acela de a pleca in vacanta pentru a-ti imbogati reteaua de cunoscuti, insa reprezinta o oportunitate foarte buna de a face asta.

In concediu/vacanta/ pauza - numiti-o cum doriti- suntem relaxati, intr-o stare de spirit buna, optimisti, etc. Doar pentru acest simplu fapt putem gasi idei si solutii la problemele nostre fara ca macar sa ne gandim la ele. In timpul anului, prinsi fiind cu prea multe task-uri, probleme, etc, incercarea de a gasi solutiile pentru provocarile nostre poate fi mult mai anevoioasa. In concediu, relaxandu-ne, putem gestiona si prelucra mult mai repede stimulii, situatiile, persoanele din jurul nostru, astfel incat fara ca macar sa cautam un raspuns, el pur si simplu sa apara. Totul consta in a fi deschisi la semnalele ce ni se transmit si in a profita de fiecare dintre ele.   

Tot ce trebuie sa faceti este sa pastrati in minte cat mai vii amintirile si trairile din mica voastra pauza si sa va gasiti in aceste amintiri ale momentelor frumoasa resursele si energia pentru a va continua activitatea. Poate ca amintirea acelui sublim rasarit de soare vazut in prima dimineata a concediului va va insenina si zilele reci, posomorate de iarna; poate ca acel zbor deasupra norilor va facut sa va ganditi cu multa incredere si optimism la modul in care va puteti extinde afacerea sau, poate ca acel suvenir pe care l-ati cumparat cu mult drag pentru cineva apropiat sa reprezinte dorinta de a oferi celor din jur ceva de durata care sa le aminteasca intotdeauna de voi (aplica acest principiu si in activitatea ta zilnica... sigur va da rezultate!)

...la momentul potrivit

Am crescut rasunandu-mi in urechi " toate lucrurile se fac la timpul lor" sau "exista momentul potrivit pentru fiecare pas pe care trebuie sa il facem"! 

Fiind nerabdatoare de felul meu, multa vreme m-am intrebat ce inseamna acest moment potrivit ?. Nici acum nu pot spune ca stiu exact ce inseamna, insa am realizat urmatorul lucru: daca nu as fi realizat anumite lucruri la momentul lor, cel mai probabil nu le-as mai fi facut acum, sau daca le-as fi facut, rezultatul si urmarile nu ar mai fi fost aceleasi.

"La momentul potrivit" inseamna pentru mine: cand ai sansa sau cand simti ca trebuie! Si iata cum soarta si sentimentele isi dau mana pentru a creea momentul oportun!  Esential este totusi sentimenul pe care il incercam atunci cand suntem pusi in situatia de a alege, sau de a intreprinde ceva! Daca suntem siguri pe propriile forte si avem sentimentul ca putem valoriza sansa oferita, acela este cu siguranta momentul potrivit! In cazul in care timpul ne demonstreaza reversul, asta nu inseamna ca nu a fost momentul potrivit, ci dimpotriva: a fost momentul oportun pentru a realiza ca acel lucru nu era pentru noi, sau momentul oportun pentru a descoperi alternativele. Important este sa nu pierdem trenul...sa ne urcam in el  cu bagajul plin de incredere si entuziasm.

The clock is ticking! Asculta-ti sentimentele si NU pierde momentul!

Take a step!

Fă primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte. - Martin Luther

 Fiecare efort pe care il depunem in vederea atingerii unui obiectiv, reprezinta un pas important, o caramida pe care o punem la temelia devenirii noastre ca indivizi.
 Niciodata nu este prea mult, atunci cand facem ce ne place, niciodata nu putem spune ca am investit prea mult in noi. Fiecare pas marunt pe care il facem ne slefuieste individualitatea, ne intareste caracterul si ne sporeste abilitatile.  

Urma pasilor va ramane impregnata in drumul pe care il parcurgem si atunci cand ne pierdem directia, rememoram pasii facuti pentru a ne relua traseul.
Firimiturile, imprastiate pentru a marca drumul, din Hasel si Gretel  pot fi pasii facuti de noi pentru pavarea "cararii" implinirii si definirii noastre.

Scopul vietii este dezvoltarea personala. Intelegerea perfecata a naturii fiecaruia-iata de ce ne aflam aici. In zilele noastre oamenilor le este frica de ei insisi.- Oscar Wilde

Fara temeri, fara ezitari, putem urca treapta cu treapta scara vietii, fara sa stim cand si unde se va termina!

Being different!

Fiind inconjurati de o realitate cotidiana caracterizata de cuvinte si expresii fara fond, anoste si lipsite de substanta; fiind asaltati de rasturnari valorice si de celebrari ale derizoriului, ma intreb ce mai inseamna normalitatea si, in egala masura, ce mai inseamna a fi diferit? Am ajuns la urmatoarea concluzie paradoxala: Anormalul (inteles ca dezinteres, lipsa bunului simt, etc) devine absolut normal atunci cand majoritatea il imbratiseaza si il venereaza, iar cei care sunt normali (in sensul propriu al cuvintului) devin paria ai societatii. In acelasi timp, "anormalul" (in sensul de nonconformism, diferit) devine anormal sau "strigator la cer" in ochii celor ce se cred "normali". De cele mai multe ori, nonconformismul (prost inteles) cade in derizoriu, doar pentru ca este "cool" sa fii "altfel".

"Cata forta are ignoranta la cei care, prin temperament, stiu sa indrazneasca! Cel mai simplu mod de a infrunta opinia publica nu consta oare in a o infrunta fara s-o stii? " - Edmonde Charel-Roux - Coco Chanel.

Ramanand in sfera indraznelii de a face difernta, Coco Chanel spunea:In order to be irreplaceable one must always be different. 
Cel mai grea lupta - dar nu imposibila - este aceea de a incerca sa ramanem diferiti atunci cand majoritatea celor din jur se lupta cu greu sa se integreze mai bine in obisnuit(sa intre in randul lumii). 

Just say "yes" when the answer is "yes"!

De cele mai multe ori, cand ni se adreseaza una dintre urmatorele intrebari:

- Poti face asta?

- Poti realiza "X" lucru intr-un timp "Y"

- Vrei sa faci asta?, etc, raspunsurile sunt de obicei evazive: "cred ca pot", "am sa fac tot posibilul", "incerc", "as vrea, dar nu stiu sigur", etc. Sunt de parere, ca mai mult decat nesiguranta, raspunsurile releva tendinta noastra de auto-aparare sau frica de esec. Este bine stiut ca in momentul in care raspundem cu "incerc" in loc de "da", mintea noastra se obisnuieste deja cu ideea de nereusita. Incercarea de a scapa de responsabilitatea esecului nu este de condamnat, insa de obicei - chiar si atunci cand nu este cazul (haideti sa recunoastem) abuzam de raspunsurile relative, desi in sinea noastra stim foarte bine ca suntem capabili de a duce cerintele la bun sfarsit cu succes. Asa ca, indemnul meu este de a spune mai des "DA" in loc de "am sa incerc"! Acelasi indemn ni-l da si Richard Bandler, care ne mai spune si ca " if you got to pe stupid, do it with style" (http://www.youtube.com/watch?v=Z_RQxt0Wcgk ).  La fel cum ne-am invatat creierul sa ii fie frica de ceva, la fel il putem invata sa nu ii mai fie frica, mai ales atunci cand facem lucrurile pe care ni le dorim, mai ales atunci cand de dimineata pana seara ne dedicam timpul activitatilor/ job-ului cu pasiune!

                                     Sa gandim diferit pentru a ne simti diferiti!

Sursa foto1: http://www.google.ro/imgres?q=yes&hl=ro&client=firefox-a&hs=cKa&sa=X&rls=o; rg.mozilla:en-US:
Sursa foto 2:http://depositphotos.com/3530691/stock-photo-Think-different-Concept.html

Dream BIG!

Descopar sau cunosc din ce in ce mai multe persoane care incearca sa gaseasca un echilibru cat mai bun intre "ceea ce fac" si "ceea ce vor sa faca", dedicandu-si timpul liber hobby-ului sau pasiunii personale. Well done!
Avand in vedere nenumaratele actiuni si atitudini pe care le putem intreprinde, respectiv adopta, pentru a atrage asupra noastra "sortii izbanzii", am sa ma opresc asupra urmatorului aspect: importanta visului, viziunii si stabilirii obiectivelor. Ne stabilim in permanenta obiective, incercam pe cat posibil sa transformam visele in realitate si sa ne cultivam o viziune cat mai clara asupra actiunilor viitoare. Extraordinar! Dar cum facem asta?
Din punctul meu de vedere, nu vad nimic gresit in a ne dori " lucruri mari" si a ne dori sa o luam pe "scurtatura" pentru a ajunge mai repede la linia de sosire! Pentru a face asta trebuie sa ne armonizam cu propriile vise si viziuni. Visul cel mare poate fi concretizat prin conturarea unei viziuni cat mai exacte, cat mai realiste; iar pentru conturarea viziunii ...ati ghicit: trebuie sa ne stabilim obiective si sa ne tinem de ele! Unii spun usor de zis, greu de facut! Va garantez ca nu este asa! Noi, cei care stim ca putem mai mult, ca ceea ce facem momentan nu ne defineste si nu ne multumeste in totalitate, putem sa ne gasim resursele pentru a face diferenta, putem sa indraznim sa visam si sa o luam pe scurtatura!

Sooo... 

Gradul optim de "nebunie"

Urmarind de curand On being just crazy enough al lui Joshua Walters, m-am gandit sa va impartasesc si voua teoria mea. Acesta suna cam asa: "trebuie sa ai o doza de nebunie pentru a reusi sa faci ceva bun!"
Joshua sustine in speech-ul sau faptul ca oamenii simt nevoia de a face acele lucruri despre care cei din jur le spun ca sunt imposibile. Tentatia imposibilului sau a lucrurilor interzise si-a pastrat si azi puterea motivationala.  De cand ne stim, suntem condusi de dorinta de a arata celor din jur ca putem sa facem lucruri de care nu ne credeau in stare sau simtim dorinta puternica de a incerca (macar odata) ceva ce este interzis.

Din punctul meu de vedere, acest grad optim de "nebunie" despre care vorbesc, reprezinta liantul dintre "ce am" si "ceea ce vreau"; este catalizatorul planurilor mele; reprezinta sprijinul necesar in calea obstacolelor si este sursa "drive-ului" de a merge mai departe. Sooo...get a little bit crazy and smile!

Puteti vizualiza filmuleteul mai sus mentionat la:  http://www.ted.com/talks/lang/eng/joshua_walters_on_being_just_crazy_enough.html

Tribut adus prieteniei

In ultimele zile am petrecut foarte mult timp alaturi de prieteni, familie sau facandu-mi cunostinte noi.
Indiferent de punctul de vedere din care dorim sa discutam,      binefacerile comunicarii si ale socializarii sunt nenumarate si foarte bine cunoscute de catre toti dintre dumnevoastra. Fie ca este vorba despre o colaborare, noi oportunitati de business, schimb de recomandari, sau fie ca este vorba despre relaxare, conversatie sau divertisment, a-ti face cunostine noi sau a te intalni cu prietenii - la care te gandesti mereu, dar pe care greu ajungi sa ii si vezi din cauza programului tau infernal - este mereu placut si de foarte multe ori si util. Cand spun "util" nu ma refer la "a incerca sa obtii profit oricum, oricand", ci ma refer la modul unic prin care o astfel de intalnire te poate motiva sau inspira in activitatea pe care o intreprinzi.

Am sa ma opresc insa asupra urmatorului aspect: importanta prietenilor -"putini dar buni"- in viata fiecaruia, a acelora care ne pot stimula si ne poat face sa crestem ca inidivizi, a acelora care ne sustin si ne impulsioneaza sa devenim mai buni. Pentru mine orice intalnire cu prietenul/prietena constituie motiv de buna-dispozitie si relaxare, insa mai presus de toate, hrana pentru suflet- asa cum o numesc eu-. De exemplu, ma intalnesc cu o prietena si facem schimb de idei, impresii, aspiratii, idealuri, pornind de la o piesa muzicala sau de la o carte. Discutia pe care o avem, tonul pasionat al discutiei, emotiile simtite si profunzimea subiectului abordat, reprezinta pentru mine o provocare spirituala si o hrana sufleteasca. Orice astfel de discutie imi poate oferi inspiratia necesara pentru un nou post de blog sau pentru o noua abordare a activitatii intreprinse; imi poate ridica semne de intrebare asupra unui lucru sau imi poate starni curiozitatea asupra unui aspect, etc...

Se spune ca "prietenul adevarat la nevoie de cunoaste"...nevoile noastre difera, la fel ca si prietenii nostri! Important este sa ne gasim in ei increderea, respectul, sprijinul, inspiratia si impulsionarea de care avem nevoie mereu!

Mergeti catre margini!

Cu pasiune, pana si cele mai dificile obiective pot fi indeplinite! Desi pentru unii, poate parea un imbold desuet, in ceea ce ma priveste, PASIUNEA reprezinta un ingredient indispensabil in reteta reusitei. 

Oriunde am fi, avem misiunea de a iubi ceea ce conteaza in acel loc: fimele,muzica, sportul, limba, traditiile, etc. 

Kevin Roberts ne indeamna sa mergem spre margini spunandu-ne urmatorul lucru: "Toti cei din centru gandesc la fel. De aceea au ajuns acolo. Marginea este riscanata si nebatatorita. Este perfecta pentru a da peste cap conventiile si formulele invechite. Vino cu idei noi!"

Indemnul meu este de a fii incredibil de curiosi in legatura cu orice, deschisi si pasionati in ceea ce facem sau vrem sa facem!

Eu pot...eu sunt magician!

     "Misterul cel mai mare al vietii noastre este cine suntem cu adevarat" spunea  Aramis in "Omul cu masca de fier".  In tumultul cotidian actual, descoperirea sau regasirea personala sunt din ce in ce mai greu de obtinut. Cineva foarte drag mie imi spunea urmatorul lucru: : cateodata avem nevoie de curajul nebunului pentru a putea supravietui; eu spun ca de cele mai multe ori avem nevoie de curajul nebunului pentru a putea zambi, pentru a putea verbaliza ceea ce credem cu adevarat, pentru a ne putea dezvolta si pentru a ne  putea descoperi adevaratul sine. Lasand la o parte viteza ametitoare de evolutie a lucrurilor din jur, globalizarea si tendinta de uniformizare a lumii, suntem datori, in primul rand, fata de noi insine sa ne descoperim si sa evoluam ca indivizi, independenti de "tendintele pietii".

     Nu putem deveni cei mai buni pe nisa noastra decat daca aducem ceva in plus fata de ceilalti...si acel ceva in plus suntem fiecare dintre noi, cu modul nostru diferit de a fi! Trebuie sa ne vaccinam impotriva maladiei spiritului de turma pentru a ne putea descoperi specificul si pentru a ne putea pune amprenta de unicitate pe ceea ce facem!

      Astfel, va invit sa deveniti magicieni in propria viata si cariera, va invit sa incepeti cat mai curand sinuosul drum al redescoperirii personale pentru a va defini acel ceva numai al vostru! Do the magic si scoateti din palarie ori de cate ori este nevoie atuul care va defineste cu adevarat!