joi, 29 septembrie 2011

Metafora absurdului si atractia imposibilului


Am recitit de curand urmatoarea metafora a lui Nichita Stanescu: "Absurdul este o forma a ratarii sublimului" si ma gandeam cat de aplicabila si actuala este pentru zilele noastre. Teama de nou, de necunoscut, incercarea de minimizare a riscurilor, goana dupa un venit/job/trai sigur ne ancoreaza intr-o realitate cruda, searbada si fara prea multe provocari (nu ca nu ar exista, ci nu dorim sa le luam in seama). Chinga ne strange atat de tare incat uitam sa traim, sa speram sau sa visam. 

Recunosc...si mie mi-a luat ceva timp sa inlatur "absurdul" din viata mea - fie sub forma de cuvant uzitat prea des, fie sub forma reprezentarii lui. Putem considera ca este absurd sa nu visam, insa nu putem considera un plan (fie el cat de nerealist)sau o asteptare a fi absurd/a. Absurditatea survine atunci cand ne infranam dorintele, cand ne coboram standardele, cand sustinem ca ne cunoastem limitele (nimic rau in a le cunoaste) si nu dorim sa le depasim (this is wrong!); cand nu luam/ amanam o decizie doar din cauza fricii de esec sau cand nu cedam sentimentelor doar pentru ca nu credem ca sunt fondate.
In timp ce unii se ascund in cochilia sigurantei, aplicand tehnica pasilor marunti dar siguri, fugind de tot ceea ce inseamna noutate, altii sunt atrasi de imposibil, sunt tentati sa incerce ceva in ce putini cred sau se aventureaza. Ferice de acestia! Asa cum spuneam si intr-un post anterior, cautarea sigurantei nu reprezinta un lucru rau, la fel cum aventurarea orbeasca nu reprezinta un lucru bun, insa trebuie sa existe un echilibru intre siguranta si risc; intre realism si reverie; intre dorinta de a pastra ce avem si dorinta de a inmulti si de a inbunatati ce avem; riscurile asumate trebuie sa fie si ele calculate, la fel cum cochilia trebuie si ea sparta pentru a putea fi luminate acele ganduri ascunse care ne pot aduce un plus.  
Ask yourself a few questions and find out if you are a pearl into a shell or a seagull in the sky!

duminică, 18 septembrie 2011

Patience...Don't try, start being patient!

Rabdarea...este cu adevarat o virtute! Asta nu inseamna ca cei care nu au facut uz de ea pana acum nu pot sa invete sa apeleze la ea. Rabdarea se invata ca orice alt lucru, insa bineinteles, este nevoie de antrenament! 

Cum invatam sa avem rabdare?

Desigur, nu exista o reteta! Tine de fiecare in parte cum reuseste sa isi planifice actiunile si sa-si gestioneze reactiile si trairile.  Credinta mea este urmatoarea: odata ce ne angajam intr-un set de actiuni (de preferat planificate in prealabil, a caror indeplinire ne va conduce catre obtinerea scopului dorit) si depunem tot efortul, pasiunea, expertiza si increderea noastra pentru ca acest actiuni sa aiba rezultatul scontat, nu  avem niciun motiv de ingrijorare. Anxietatea, nerabdarea, frica de esec, etc nici nu trebuie sa intre in discutie deoarece:
1. odata ce ne angajam intr-o actiune, se presupune ca am facut acest lucru in mod constient si ca ne-am asumat toate riscurile aferente
2. la momentul la care ne-am facut planul de actiune, am analizat si am minimalizat posibilele riscuri
3. increderea ca efortul si pasiunea depuse trebuie sa isi primeasca recompensa mai devreme sau mai tarziu

Presupunand ca am gasit propriile raspunsuri la  intrebarea de mai sus, este absolut firesc sa ne punem si urmatoaea intrebare:

Care este plusul pe care rabdarea il poate aduce in viata noastra?

"A avea rabdare" poate fi adaptat si transformat intr-o filozofie de viata, pe care aplicand-o in toate aspectele cotidianului va avea cu siguranta rezultate pozitive. Putem privi rabdarea ca pe un instrument indispensabil pentru imbunatatirea calitatii vietii. Imperativul dupa care ma ghidez este urmatorul: Nu trebuie sa asteptam sa ni se inatample lucruri bune ci trebuie sa actionam si sa daruim celor din jur tot ce avem mai bun. Nu trebuie sa asteptam nimic in schimb, sau sa facem ceva doar pentru recompensa. Toate "darurile" pe care le oferim (un cuvant, un zambet, un sfat, un ajutor, etc) se vor intoarce la un moment dat la noi, insa este gresit sa ne inpacientam cand boomerang-ul nu se intoarce! Daca invatam sa avem rabdare, recompensele vor veni de la sine, fara sa le asteptam sau sa ne gandim la ele.
Asa cum chiar si din cel mai arid si neprietenos teren poate sa creasca o impresionanata forma de viata, in acelasi mod vor da roade si actiunile noastre, atat timp cat avem rabdare!
Plus-valoarea pe care ne-o aduce rabdarea este in primul rand linistea interioara, multumirea si increderea in noi.

Pentru a va da un boost in definirea filozofiei vietii, va invit sa urmariti urmatorul filmulet al lui Steve Jobs: "How To Live Before You Die":http://www.ted.com/talks/steve_jobs_how_to_live_before_you_die.html
Fiecare lucru pe care il facem in viata  va avea la un moment dat un sens, chiar daca nu ne dam seama la momentul respectiv, totul este sa avem rabdarea necesara de a culege roadele actiunilor noastre.


Sursa foto 1:

marți, 13 septembrie 2011

Back on Track...Very Excited About it!


Bine v-am regasit!
Dupa un concediu indelung asteptat, superb si relaxant, iata-ne intorsi din nou la treaba (job, business propriu, hobby-uri, etc). Sper ca si voi sa fi fost la fel de norocosi ca mine si sa fi profitat la maxim de perioada de "vacanta" avuta. Acest profit se refera (pe langa relaxarea si evadarea din cotidian) la senzatiile noi, experientele noi avute, oamenii noi pe care i-ati cunoscut, ideile si planurile de care ati fost asaltati in sinea voastra, etc. De ce spun asta? Pentru ca nu sunt putini cei pe care i-am auzit spunand urmatorul lucru: " de abia astept sa plec in vacanta si sa fug de tot, sa ma rup de orice contact, sa ma ascund undeva departe pentru a putea fi linistit/linistita si sa nu ma gandesc la nimic." 
Din punctul meu de vedere este foarte bine sa ne rupem de cotidian si sa plecam undeva departe, dar este bine sa facem asta pentru a ne regasi, pentru a ramane singuri cu gandurile noastre si pentru a medita. Este absolut necesar sa facem asta din cand in cand (atunci cand simtim nevoia si cand stim ca nu mai putem da acelasi randament) pentru a ne regandi strategia, pentru a reflecta asupra actiunilor si comportamentelor noastre, pentru a ne regandi sau reorganiza lista de prioritati.  In egala masura este adevarat ca sunt persoane care nici macar pentru asta nu mai au energie, iar "vacanta" luata are un singur scop: relaxare totala, fara niciun gand si niciun plan. Sub nicio forma nu judec aceste dorinte, ceea ce vreau sa spun este ca in opinia mea, suntem prea tineri pentru a ne gandi si a ne dori doar o astfel de vacanta. Consider ca nu am fost asaltati inca de atat de multe probleme astfel incat sa ne dorim o mare PAUZA de la tot. 
Personal, imi gandesc vacantele in termeni de experiente noi, interactiune cu oameni ce provin din diverse background-uri culturale (cat se poate de multi oameni; este incredibil ce perspectiva iti ofera o discutie cu o astfel de persoana), vizitarea unor locuri noi, necunoscute mie pana atunci (in cazul in care este posibil, locuri cat mai putin promovate turistic, pentru ca acestea sunt locurile in care poti lua adevartul puls al unui popor sau civilizatii). Concediul nu trebuie sa reprezinte o ruptura de oameni, ci dimpotriva, o ocazie extraordinara de a face noi cunostinte si de a obtine noi contacte (care cu siguranta te vor ajuta cand te vei  intoarce, in activitatea ta zilnica). Scopul nu este acela de a pleca in vacanta pentru a-ti imbogati reteaua de cunoscuti, insa reprezinta o oportunitate foarte buna de a face asta.
In concediu/vacanta/ pauza - numiti-o cum doriti- suntem relaxati, intr-o stare de spirit buna, optimisti, etc. Doar pentru acest simplu fapt putem gasi idei si solutii la problemele nostre fara ca macar sa ne gandim la ele. In timpul anului, prinsi fiind cu prea multe task-uri, probleme, etc, incercarea de a gasi solutiile pentru provocarile nostre poate fi mult mai anevoioasa. In concediu, relaxandu-ne, putem gestiona si prelucra mult mai repede stimulii, situatiile, persoanele din jurul nostru, astfel incat fara ca macar sa cautam un raspuns, el pur si simplu sa apara. Totul consta in a fi deschisi la semnalele ce ni se transmit si in a profita de fiecare dintre ele.   
Tot ce trebuie sa faceti este sa pastrati in minte cat mai vii amintirile si trairile din mica voastra pauza si sa va gasiti in aceste amintiri ale momentelor frumoasa resursele si energia pentru a va continua activitatea. Poate ca amintirea acelui sublim rasarit de soare vazut in prima dimineata a concediului va va insenina si zilele reci, posomorate de iarna; poate ca acel zbor deasupra norilor va facut sa va ganditi cu multa incredere si optimism la modul in care va puteti extinde afacerea sau, poate ca acel suvenir pe care l-ati cumparat cu mult drag pentru cineva apropiat sa reprezinte dorinta de a oferi celor din jur ceva de durata care sa le aminteasca intotdeauna de voi (aplica acest principiu si in activitatea ta zilnica... sigur va da rezultate!)