Keep Your Dream! Follow it! Make it Real!

De ceva timp, ideea de pasiune si de vis nu imi da pace. Ma intalnesc cu ea adeseori in discutiile cu apropiatii, familia, cunostintele noi, etc si m-am gandit sa va impartasesc o anecdota care pe mine m-a inspirat foarte mult. Indemnul este, desigur:  Urmeaza-ti visul! Nu renunta la el! Pune pasiune in ceea ce faci!

Cum poti face asta cand cei din jur te descurajeaza, cand contextul nu este cel potrivit, cand vocea ta interioara se pune de-a curmezisul si nu iti da pace? Raspunsul este urmatorul: pe langa determinare, ambitie si actiune, cel mai important lucru este sa iti asculti inima, sa nu dai atentie vocilor carcotase si pur si simplu sa iti urmezi visul! Vizualizeaza-l in cele mai mici detalii, descrie-l, exprima-l! Este visul tau si tu esti singurul care il poate transforma in realitate. Nu lasa pe nimeni sa ti-l fure! 

Si acum, anecdota promisa, scrisa de un autor necunoscut:

" Am un prieten pe nume M.R., proprietarul unei ferme si a unei herghelii de cai. M-a lasat sa organizez la el la ferma un eveniment cu strangere de fonduri pentru ajutorarea tinerilor. 

M-a prezentat invitatilor spunand: " Vreau sa va spun de ce l-am lasat pe J. sa tina acest eveniment aici. Totul incepe cu o poveste veche despre un tanar, fiul unui dresor ambulant de cai, care mergea din ferma in ferma, din intrecere de cai in intrecere de cai, din herghelie in herghelie pentru a antrena si dresa caii. Astfel, fiul sau a fost nevoit sa isi intrerupa parcursul scolar in mod constant. Intr-unul din ultimii ani de liceu, tanarul a avut de scris o lucrare despre ceea ce doreste sa realizeze cand va fi mare, despre visul lui.

Dupa ce a primit aceasta tema, a stat toata noaptea si a scris o lucrare de sapte pagini, in care a descris minutios visul si obiectivul lui: acela de a detine la un moment dat o ferma si o herghelie de cai. A scris despre acest vis in cele mai mici detalii; ba chiar a desenat o diagrama pentru o ferma intinsa pe 200 de acri, aratand pozitia exacta a cladirilor, a grajdurilor si a pistei. Apoi a desenat planul unei case de 4000 mp care va fi ridicata in mijlocul fermei de vis de 200 de acri.

A pus mult suflet in acest proiect si urmatoarea zi a inmanat lucrarea profesorului. Doua zile mai tarziu a primit lucrarea inapoi. Pe prima pagina era inscris mare: nota "F" si o nota care spunea: "Vino sa vorbim dupa ora". Baiatul visator s-a dus sa vorbeasca cu profesoul dupa ora si a intrebat de ce a primit un "F".

Profesorul a raspuns: "acesta este un vis nerealist pentru un baiat ca tine. Nu ai bani. Provii dintr-o familie itineranta. Nu ai nicio resursa. A avea in proprietate o ferma de cai implica a avea foarte multi bani.Trebuie sa cumperi pamantul. Va trebui sa platesti pentru planuri, constructie, cai, urmand ca apoi sa platesti taxe foarte mari lunar. Nu exista nicio cale pentru a putea face asta vreodata." Dupa care profesorul a adaugat: "Daca vei rescrie lucrarea, pe baza unui vis mai realist, voi reconsidera nota."  

Baiatul s-a intors acasa abatut si s-a gandit indelung la ce s-a intamplat. L-a intrebat si pe tatal sau ce ar trebui sa faca, iar acesta i-a raspuns: "Fiule, de data aceasta tu esti cel care trebuie sa decida. Oricum, eu cred ca este o decizie foarte importanta pentru tine." In final, dupa ce s-a gandit timp de o saptamana, baiatul s-a intors la scoala cu aceeasi lucrare, fara a face nicio schimbare. I-a spus profesorului: "Poti pastra F-ul si eu imi voi pastra visul."

M.R. s-a intors apoi catre invitati si a spus: "Va spun aceasta poveste pentru ca stati in casa mea de 4000 mp, care se afla in mijlocul fermei mele de cai de 200 de acri. Inca mai am  acea lucrare din liceu inramata deasupra semineului. Si cea mai frumoasa parte a povestii este ca acum doua veri, acelasi profesor a venit la mine cu 30 de elevi pentru a campa la ferma mea pentru o saptamana. Inainte sa plece, profesorul mi-a spus: "M., acum iti pot spune ce am pe suflet. Cand eram profesorul tau, eram ceva ce poti numi un "destramator" de vise. In acei ani am furat visele multor elevi. Din fericire, tu ai avut suficienta determinare si simt practic si nu ai renuntat la al tau."

Asa ca nu lasa pe nimeni sa-ti fure visul. Urmeaza-ti inima, indiferent ce se intampla!

My Inner Child

Am placerea sa va impartasesc faptul ca azi am participat la un eveniment transformational si experiential extraordinar. Workshop-ul se numea "Re-nastere in bucurie" si pot spune, cu mare bucurie, ca asteptarile setate in drum spre eveniment au fost cu mult depasite de rezultat.   

Pentru mine, bucurie inseamna culoare, joc, zambet, libertate, miresme. M-am jucat si am experimentat, am simtit si m-am bucurat descoperind copilul din mine; am ras alaturi de el si i-am dat libertate de exprimare. L-am lasat sa creasca si sa se dezvolte in armonie, cu sinceritate si deschidere. Am invatat sa ma abandonez in acest joc, sa imi ofer tot timpul din lume pentru a ma juca,  pentru a fi libera de orice masca. Am invatat sa explorez fara sa am nevoie de un labirint in care sa ma ascund, sa fiu arhitectul propriei vieti, sa ascult in profunzime vocea acestui copil amutit, sa gandesc si sa privesc lumea din jur in mod creativ.

M-am jucat cu abundenta senzatiilor si sentimentelor de implinire, bucurie, abandonare in sine si ma simt tare bine! Zambetul nu mi-a disparut de pe buze, iar dorinta de re-nastere si re-descoperire mi-au incoltit si mai tare in inima. M-am decis sa imi ofer mai mult timp pentru a mirosi trandafirii.

In urma jocului, re-nasterea mea s-a materializat prin conturarea unui basm, care indeamna la visare, la vizualizare si experimentare a unei lumi perfecte pentru fiecare dintre noi, basm pe care am sa vi-l impartasesc in  intregime intr-un blog post ulterior. 

Ii multumesc Andreei Voroneanu (http://www.andreeavoroneanu.ro/) pentru inspiratie, sustinere si pentru crearea acestui spatiu de infinita bucurie si explorare. 

Copilul meu interior rade si se bucura de libertate! Al tau ce face?

Dimensiunea Riscului (Partea II)

Referitor la acest subiect, am promis si o a doua parte care sa trateze modalitatea prin care sa ne debrasam de acest bagaj inutil de temeri, prin care sa ieşim de sub imperiul riscului. Daca primul articol parea "zugravit" in culori prea sumbre, aceasta a doua parte va prinde contur sub lumina solutiilor si posibilitatilor pe care le avem la indemana pentru a infrunta temerile. 

Va indemn sa aveti curajul de a fi neinfricati si sa faceti zi de zi un pas cat de mic pentriu consolidarea propriei forte si increderi. Sprijin aceste cuvinte cu ceea ce spunea Pablo Picasso - "Intotdeauna fac ceea ce nu pot face, pentru a invata cum sa fac" (I am always doing that which I cannot do, in order that I may learn how to do it ).

Astfel, am sa va rog sa reflectati/ analizati/judecati/ cele de mai jos:

• iti place prea mult siguranta, dar simti ca nu avansezi atat de repede precum ti-ai dori? 
• te simti bine in zona ta de confort si nu visezi decat la o viata linistita si fara stres? 
• nu ai fost invatat(a) sa-ti asumi riscuri si nici nu te simti prea bine in astfel de situatii? 
• simti ca "siguranta" job-ului actual te impiedica de la a duce o viata cu adevarat satisfacatoare, de succes? 
• iti este teama de reactia celor din jur daca vei incerca ceva iesit din comun? 
• iti este frica de schimbare? 

Nevoia de siguranta este omeneasca si este normal sa fim atrasi catre lucrurile familiare si predictibile. Ne plac lucrurile pe care le cunoastem si le putem controla cu usurinta, insa asa cum ne spune Hellen Keller, "Siguranta este in mare parte o superstitie. Nu exista in natura si nu este ceva ce poate fi experimentat ca atare; a evita pericolele nu este mai sigur pe termen lung decat expunerea voita. Viata fie este o aventura indrazneata, fie nimic!" 

Astfel, indemnul meu este de a face urmatorul exercitiu de vizualizare, care se bazeaza pe principiul; "face your fear": 

Inchide ochii, inspira adanc si expira de cateva ori. Vizualizeaza aspectul sau situatia de care iti este teama. Contureaza-l cat mai detaliat in mintea ta. Da-i viata si personifica-l. Apoi imagineaza-ti ca esti intr-o incapere diferita si ca trebuie sa ajungi la el sa il vezi mai bine. Treci pragul imaginar al fricii si priveste necunoscutul; da mana cu el si priveste-l in ochi; cerceteaza-l si familiarizeaza-te cu el; observa cum ceata si negura se ridica; recunoaste-i partea prietenoasa; constientizeaza cum sentimentul de teama dispare si cum increderea ca poti sa petreci mai mult timp in compania lui devine din ce in ce mai mare. Observa cum stima de sine creste pentru ca ti-ai infruntat temerile si pentru ca ti-ai mai depasit o limita. Priveste cum himera fricii dispare; recunoaste ca ai facut un efort, si bucura-te de recompensa pe masura.

Aceasta este ratiunea pentru care vrem sa ne invingem temerile si pentru care suntem dispusi sa ne asumam si riscuri: recompensa primita; siguranta de sine intarita; increderea ca lucrurile care conteaza cu adevarat pentru noi nu se afla la o aruncatura de bat, in gradina sigurantei, in care am fost obisnuiti sa plantam florile comoditatii si ale previzibilului, ci dincolo de acest gard de poveste, undeva in lumea larga. Pentru a putea sa le gasim si sa le atingem trebuie sa ne luam inima in dinti si sa pornim in calatorie; sa ne asumam riscuri si sa fim puternici in fata incercarilor multiple de auto-sabotare! 

Iluzia sigurantei ne orbeste, in timp ce viata trece pe langa noi; din cauza fricii ne ascundem in beciurile predictibilului si uitam sa ne traim viata! Ai incredere in tine si in instinctele tale, imprieteneste-te cu necunoscutul si incepe sa iti traiesti viata!

sursa foto: onceupona-girl.tumblr.com