Keep Your Dream! Follow it! Make it Real!

De ceva timp, ideea de pasiune si de vis nu imi da pace. Ma intalnesc cu ea adeseori in discutiile cu apropiatii, familia, cunostintele noi, etc si m-am gandit sa va impartasesc o anecdota care pe mine m-a inspirat foarte mult. Indemnul este, desigur:  Urmeaza-ti visul! Nu renunta la el! Pune pasiune in ceea ce faci!

Cum poti face asta cand cei din jur te descurajeaza, cand contextul nu este cel potrivit, cand vocea ta interioara se pune de-a curmezisul si nu iti da pace? Raspunsul este urmatorul: pe langa determinare, ambitie si actiune, cel mai important lucru este sa iti asculti inima, sa nu dai atentie vocilor carcotase si pur si simplu sa iti urmezi visul! Vizualizeaza-l in cele mai mici detalii, descrie-l, exprima-l! Este visul tau si tu esti singurul care il poate transforma in realitate. Nu lasa pe nimeni sa ti-l fure! 

Si acum, anecdota promisa, scrisa de un autor necunoscut:

" Am un prieten pe nume M.R., proprietarul unei ferme si a unei herghelii de cai. M-a lasat sa organizez la el la ferma un eveniment cu strangere de fonduri pentru ajutorarea tinerilor. 

M-a prezentat invitatilor spunand: " Vreau sa va spun de ce l-am lasat pe J. sa tina acest eveniment aici. Totul incepe cu o poveste veche despre un tanar, fiul unui dresor ambulant de cai, care mergea din ferma in ferma, din intrecere de cai in intrecere de cai, din herghelie in herghelie pentru a antrena si dresa caii. Astfel, fiul sau a fost nevoit sa isi intrerupa parcursul scolar in mod constant. Intr-unul din ultimii ani de liceu, tanarul a avut de scris o lucrare despre ceea ce doreste sa realizeze cand va fi mare, despre visul lui.

Dupa ce a primit aceasta tema, a stat toata noaptea si a scris o lucrare de sapte pagini, in care a descris minutios visul si obiectivul lui: acela de a detine la un moment dat o ferma si o herghelie de cai. A scris despre acest vis in cele mai mici detalii; ba chiar a desenat o diagrama pentru o ferma intinsa pe 200 de acri, aratand pozitia exacta a cladirilor, a grajdurilor si a pistei. Apoi a desenat planul unei case de 4000 mp care va fi ridicata in mijlocul fermei de vis de 200 de acri.

A pus mult suflet in acest proiect si urmatoarea zi a inmanat lucrarea profesorului. Doua zile mai tarziu a primit lucrarea inapoi. Pe prima pagina era inscris mare: nota "F" si o nota care spunea: "Vino sa vorbim dupa ora". Baiatul visator s-a dus sa vorbeasca cu profesoul dupa ora si a intrebat de ce a primit un "F".

Profesorul a raspuns: "acesta este un vis nerealist pentru un baiat ca tine. Nu ai bani. Provii dintr-o familie itineranta. Nu ai nicio resursa. A avea in proprietate o ferma de cai implica a avea foarte multi bani.Trebuie sa cumperi pamantul. Va trebui sa platesti pentru planuri, constructie, cai, urmand ca apoi sa platesti taxe foarte mari lunar. Nu exista nicio cale pentru a putea face asta vreodata." Dupa care profesorul a adaugat: "Daca vei rescrie lucrarea, pe baza unui vis mai realist, voi reconsidera nota."  

Baiatul s-a intors acasa abatut si s-a gandit indelung la ce s-a intamplat. L-a intrebat si pe tatal sau ce ar trebui sa faca, iar acesta i-a raspuns: "Fiule, de data aceasta tu esti cel care trebuie sa decida. Oricum, eu cred ca este o decizie foarte importanta pentru tine." In final, dupa ce s-a gandit timp de o saptamana, baiatul s-a intors la scoala cu aceeasi lucrare, fara a face nicio schimbare. I-a spus profesorului: "Poti pastra F-ul si eu imi voi pastra visul."

M.R. s-a intors apoi catre invitati si a spus: "Va spun aceasta poveste pentru ca stati in casa mea de 4000 mp, care se afla in mijlocul fermei mele de cai de 200 de acri. Inca mai am  acea lucrare din liceu inramata deasupra semineului. Si cea mai frumoasa parte a povestii este ca acum doua veri, acelasi profesor a venit la mine cu 30 de elevi pentru a campa la ferma mea pentru o saptamana. Inainte sa plece, profesorul mi-a spus: "M., acum iti pot spune ce am pe suflet. Cand eram profesorul tau, eram ceva ce poti numi un "destramator" de vise. In acei ani am furat visele multor elevi. Din fericire, tu ai avut suficienta determinare si simt practic si nu ai renuntat la al tau."

Asa ca nu lasa pe nimeni sa-ti fure visul. Urmeaza-ti inima, indiferent ce se intampla!

Cand orologiul bate...

In cinstea noului an ce se apropie si drept multumire pentru anul ce urmeaza sa isi ia "la revedere", am sa dedic acest articol bilantului de final de an. Ca la fiecare cumpana dintre ani, privim retrospectiv, analizam si criticam sau laudam actiunile, reusitele sau dezamagirile, relatiile si intamplarile de peste an, pentru a putea pasi granita celui nou cu o povara cat mai mica si cu un bagaj cat mai mare de planuri si nazuinte pentru cel ce va veni. Pana nu demult, asa am privit eu lucrurile, insa am invatat si am inceput sa aplic o alta metoda decat cea descrisa mai sus - pe care eu o numesc "Sacul lui Mos Craciun". Daca inainte judecam acest bilant in termeni de "bagaj", de "povara", acum privesc momentul ca pe un dar mult ravnit! Nu mai este vorba de un prag ce trebuie trecut, ci de continuarea unui parcurs; nu este vorba de selectarea momentelor, amintirilor placute sau a reusitelor pe care sa le luam cu noi in noul an; nu mai este vorba de a ne descotorosi de esecuri, dezamagiri, sau obstacole. Toate lucrurile de care am avut sau nu parte, reusitele deopotriva cu realizarile fac parte din noi; ne definesc ca indivizi si indiferent cat de putin ne-au placut anumite situatii sau rezultate, ele ne-au ajutat sa ajungem la momentul prezent; ne-au ajutat sa crestem; sa evoluam, sa invatam, sa ne cunoastem mai bine si sa ne depasim limitele. 

Astfel, metoda pe care am inceput sa o aplic pune mare pret pe  acceptare, recunostiinta si vizualizare. In primul rand ma accept ca individ cu bune si cu rele, analizez, imi judec la rece punctele slabe si in egala masura ma bucur si ma mandresc cu realizarile mele; Urmatorul pas este sa gasesc determinarea de a imbunatati neajunsurile; dorinta de a nu rata nicio sansa de evolutie personala si cel mai important sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita. Nu in ultimul rand, vizualizarea ma ajuta la faurirea planurilor de viitor si la stabilirea pasilor pe care ii am de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse.Tot acest exercitiu de analiza, rememorare si de recunostinta, reprezinta hrana spirituala pentru finalul de an, iar plamadirea planurilor, vizualizarea si proiectia lor in viitor, reprezinta portia mea de ambrozie pentru noul an. 

In cazul meu, cei trei pasi de mai sus ma ajuta sa am un parcurs lin, fluid, continuu; nu am nevoie sa trec un prag; sa ma opintesc pentru a trece cu sacul plin in spate in noul an. Sacul este usor pentru ca este plin doar cu experiente, trairi, senzatii, arome, miresme si sentimente de recunostinta. Cumpana dintre ani nu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa il trecem, ci o sansa, un dar nepretuit. In timp ce anul pe care il lasam in spate ni-l putem imagina ca pe o panza pictata la refuz cu umbre, penumbre si conuri de lumina, anul ce isi deschide bratele poate fi o  panza de un alb imaculat pe care sa ne proiectam dorintele, ca odata ce orologiul suna sa putem incepe a trasa primele tuse.