Cand orologiul bate...

In cinstea noului an ce se apropie si drept multumire pentru anul ce urmeaza sa isi ia "la revedere", am sa dedic acest articol bilantului de final de an. Ca la fiecare cumpana dintre ani, privim retrospectiv, analizam si criticam sau laudam actiunile, reusitele sau dezamagirile, relatiile si intamplarile de peste an, pentru a putea pasi granita celui nou cu o povara cat mai mica si cu un bagaj cat mai mare de planuri si nazuinte pentru cel ce va veni. Pana nu demult, asa am privit eu lucrurile, insa am invatat si am inceput sa aplic o alta metoda decat cea descrisa mai sus - pe care eu o numesc "Sacul lui Mos Craciun". Daca inainte judecam acest bilant in termeni de "bagaj", de "povara", acum privesc momentul ca pe un dar mult ravnit! Nu mai este vorba de un prag ce trebuie trecut, ci de continuarea unui parcurs; nu este vorba de selectarea momentelor, amintirilor placute sau a reusitelor pe care sa le luam cu noi in noul an; nu mai este vorba de a ne descotorosi de esecuri, dezamagiri, sau obstacole. Toate lucrurile de care am avut sau nu parte, reusitele deopotriva cu realizarile fac parte din noi; ne definesc ca indivizi si indiferent cat de putin ne-au placut anumite situatii sau rezultate, ele ne-au ajutat sa ajungem la momentul prezent; ne-au ajutat sa crestem; sa evoluam, sa invatam, sa ne cunoastem mai bine si sa ne depasim limitele. 

Astfel, metoda pe care am inceput sa o aplic pune mare pret pe  acceptare, recunostiinta si vizualizare. In primul rand ma accept ca individ cu bune si cu rele, analizez, imi judec la rece punctele slabe si in egala masura ma bucur si ma mandresc cu realizarile mele; Urmatorul pas este sa gasesc determinarea de a imbunatati neajunsurile; dorinta de a nu rata nicio sansa de evolutie personala si cel mai important sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita. Nu in ultimul rand, vizualizarea ma ajuta la faurirea planurilor de viitor si la stabilirea pasilor pe care ii am de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse.Tot acest exercitiu de analiza, rememorare si de recunostinta, reprezinta hrana spirituala pentru finalul de an, iar plamadirea planurilor, vizualizarea si proiectia lor in viitor, reprezinta portia mea de ambrozie pentru noul an. 

In cazul meu, cei trei pasi de mai sus ma ajuta sa am un parcurs lin, fluid, continuu; nu am nevoie sa trec un prag; sa ma opintesc pentru a trece cu sacul plin in spate in noul an. Sacul este usor pentru ca este plin doar cu experiente, trairi, senzatii, arome, miresme si sentimente de recunostinta. Cumpana dintre ani nu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa il trecem, ci o sansa, un dar nepretuit. In timp ce anul pe care il lasam in spate ni-l putem imagina ca pe o panza pictata la refuz cu umbre, penumbre si conuri de lumina, anul ce isi deschide bratele poate fi o  panza de un alb imaculat pe care sa ne proiectam dorintele, ca odata ce orologiul suna sa putem incepe a trasa primele tuse.

Trecerea de la "a avea" la "a trai"

Pentru ca ultima perioada pe care am trait-o reprezinta o suma de zambete, impliniri, intalniri cu oameni minunati, sperante, vise implinite si o sumedenie de planuri creative si pline de inspiratie, vreau sa va impartasesc micul meu secret. 

A trecut mult timp pana sa inteleg ca bucuriile si esenta trairii noastre vin din lucrurile mici, simple; a trecut mult timp pana am invatat sa "VAD" ceea ce este realmente important si sa constientizez ceea ce ma face cu adevarat fericita; insa acum sunt recunoscatoare ca  VAD, SIMT si ZAMBESC cu toata fiinta. 

Micul secret de care va vorbeam se referea la a ne educa in spiritul trairilor si nu in cel al posesiei. Este mult mai usor sa ne motivam spunand : "imi doresc o carte" decat sa aprofundam dorinta si sa spunem: "imi doresc sa traiesc experienta de a citi acea carte". Atat timp cat ne raportam la posesie; atat timp cat ne dorim si ne concentram pe a avea  x, y lucruri, depunem eforturi pentru a intra in posesia lor, iar dupa ce ne satisfacem dorinta, uitam de scopul pentru care ni le-am dorit; uitam pentru ce am facut efortul de a le avea. 

De indata ce incepem sa ne concentram mai mult pe dorinta de a trai o experienta; de a simti un anumit lucru; de a vedea ce trairi ne vor incerca, lucrurile incep sa se schimbe de la sine si actiunile pe care le desfasuram se vor elibera de sub povara "efortului", de sub povara imperativului "trebuie sa il am". 

Odata cu dorinta de posesie, desi credem ca acea dorinta ne motiveaza sa realizam ce ne-am propus, in mod inconstient ne va trage inapoi; iar motivarea se va transforma in dezamagire. De ce se intampla asta? Pentru ca nevoia de a avea ceva dezvaluie lipsa acelui lucru, iar lipsa este asociata adeseori unei nemultumiri; astfel, fara a fi constienti, ne obisnuim cu ideea ca nu putem fi impliniti pana nu vom avea ce ne dorim. Drept urmare, daca ne obisnuim mintea cu "a dori experiente" si nu lucruri, focusul se va muta pe multumire, entuziasm si implinire. 

Tinand cont de cele de mai sus, zambetul si starea de bine au devenit o a doua natura. Acum imi este mult mai usor sa fiu deschisa, optimista si entuziasta. Acum nu imi mai doresc o diploma, ci imi doresc sa traiesc experienta de a invata lucruri noi; nu imi mai doresc un pian, ci imi doresc sa traiesc momentul in care sa ii incant pe ceilalti cu o partitura interpretata la pian; nu imi mai doresc sa cumpar cadouri, ci imi doresc mai mult decat orice sa ii bucur pe cei dragi oferindu-le caldura, un zambet sincer, o incurajare, un gand inspirat; imi doresc sa traiesc sentimente profunde de prietenie, iubire, recunostinta, armonizare; imi doresc sa ma bucur de cuvinte, sentimente si imbratisari apasate, sincere si puternice! 

Linistea interioara, caldura, impacarea cu propria persoana si bucuria de a trai se vad pe chipul nostru si transpar in relatiile cu cei din jur.

Try this, enjoy it and share with others! :-)

Recunostinta, Stima de Sine si...o Clepsidra

Viata este un dar pe care il primim de la Divinatate. Daca asupra inceputului nu avem niciun cuvant de spus si decizia incipienta nu ne apartine, avem in fata un lung sir de ani in care sa decidem soarta cadoului primit...

Nu putem da timpul inapoi si nu putem schimba trecutul si tocmai de aceea trebuie sa pretuim si sa valorificam fiecare moment trait pentru a nu avea regrete si a ne dori sa dam timpul inapoi. 

Daca privim parcursul vietii ca pe o clepsidra, putem alege sa profitam de sansa data avand grija sa pastram  cadoul in buna stare sau putem sa il aruncam in pod ca pe o vechitura, ca pe o jucarie sau un obiect iesit din uz, uitand de faptul ca nisipul din clepsidra se scurge oricum - si la loc de cinste si printre vechituri.

Poate va intrebati ce inseamna stima de sine si ce legatura are cu valorificarea cadoului suprem  si cu nisipul clepsidrei...am sa va impartasesc convingerea si crezul meu din propria experienta. De mic copil am fost invatata sa nu am regrete fata de nimic din ce mi se intampla. Daca la varsta inocentei nu prea stiam cum pot sa fac acest lucru, mai tarziu mi-am dat seama: sa imi stabilesc un set minim de valori pe care sa le respect in functie de orice situatie si sa cred ca din fiecare intamplare/actiune/decizie de succes sau esuata, am ceva de invatat care ma va ajuta in viitor. La mintea cocosului, nu? O concluzie evidenda pe care de altfel, ati mai auzit-o de-a lungul timpului de nenumarate ori. Ei bine, ar fi bine sa nu o luam in deradere si sa ii dam o mica sansa, aplicand-o macar odata. Astfel, am invatat sa trag foloasele din fiecare etapa a vietii si din fiecare deznodamant, fie el fericit sau dureros si am reusit sa ma educ sa nu am regrete! 

Sunt un om norocos si fericit! Sunt deosebit de recunoscatoare pentru persoanele din viata mea, pentru sentimentele pe care traiesc, pentru valorile pe care mi le-am descoperit, pentru lucrurile pe care le am; pentru asteptari; planuri, vise, etc. De fapt, aici vroiam sa ajung: sa subliniez importanta definitorie pe care o are recunostinta in drumul pe care il avem de parcurs pana la atingerea stimei de sine. 

Indiferent cat de abatut, trist, demoralizat sau strain te-ai simti de ce se intampla in jurul tau, nu uita niciodata ca ai o sumedenie de lucruri pentru care poti fi recunoscator! Odata ce reusesti sa le identifici, verbalizeaza-le si repeta-le pana cand simti puterea pe care o au asupra ta! Gandeste-te cat de bine te fac sa te simti si cat de puternic esti de fapt! Regaseste-ti valorile si onoreaza-le in fiecare moment al vietii. Poate fi greu, foarte greu, insa odata ce inveti sa nu iti incalci valorile vei vedea cat de implinit te vei simti!

Acest este indemnul meu: Fii recunoscator! Onoreaza-ti valorile! Simte implinirea! Sterge de praf clepsidra..este un cadou nepretuit!

sursa poza: http://www.femeiastie.ro