Eu pot...eu sunt magician!

     "Misterul cel mai mare al vietii noastre este cine suntem cu adevarat" spunea  Aramis in "Omul cu masca de fier".  In tumultul cotidian actual, descoperirea sau regasirea personala sunt din ce in ce mai greu de obtinut. Cineva foarte drag mie imi spunea urmatorul lucru: : cateodata avem nevoie de curajul nebunului pentru a putea supravietui; eu spun ca de cele mai multe ori avem nevoie de curajul nebunului pentru a putea zambi, pentru a putea verbaliza ceea ce credem cu adevarat, pentru a ne putea dezvolta si pentru a ne  putea descoperi adevaratul sine. Lasand la o parte viteza ametitoare de evolutie a lucrurilor din jur, globalizarea si tendinta de uniformizare a lumii, suntem datori, in primul rand, fata de noi insine sa ne descoperim si sa evoluam ca indivizi, independenti de "tendintele pietii".

     Nu putem deveni cei mai buni pe nisa noastra decat daca aducem ceva in plus fata de ceilalti...si acel ceva in plus suntem fiecare dintre noi, cu modul nostru diferit de a fi! Trebuie sa ne vaccinam impotriva maladiei spiritului de turma pentru a ne putea descoperi specificul si pentru a ne putea pune amprenta de unicitate pe ceea ce facem!

      Astfel, va invit sa deveniti magicieni in propria viata si cariera, va invit sa incepeti cat mai curand sinuosul drum al redescoperirii personale pentru a va defini acel ceva numai al vostru! Do the magic si scoateti din palarie ori de cate ori este nevoie atuul care va defineste cu adevarat!

NU POT! vs NU VREAU!

       Cand suntem indreptatiti sa spunem ca nu putem face un lucru? 

Pentru a raspunde la aceasta intrebare am sa va impartasesc regula pe care eu o aplic si pe care o numesc regula " INCERC SI VAD!" 

    1. In primul rand este necesar sa INCERCAM pentru a ne da seama daca putem sau nu!

   2. Nu trebuie pornit din start de la ideea ca NU PUTEM, NU E PENTRU NOI, etc (aici fac exceptie lucrurile pe care nu le face pentru ca vin in contradictie cu propriile norme, valori sau principii)!

    3. Nu avem nimic de pierdut daca incercam:
          a). daca reusim, avem doar de castigat si deci PUTEM

        b). daca nu reusim, macar putem afirma in mod obiectiv ca nu putem face respectivul lucru ("am incercat din rasputeri si nu mi-a reusit"  vs "nu fac pentru ca stiu ca nu pot")

    Situatiile pe care a trebuit sa le infrunt pana acum m-au invatat cele 3 reguli de mai sus. In acest fel, am invatat sa realizez mai multe decat credeam initial ca pot sau ca vreau sa fac! A incerca si a reusi un lucru nu presupune a deveni expert sau specialist pe respectivul domeniu, insa "largeste orizonturile" si completeaza abilitatile si cunostintele deja insusite! Nu este niciodata rau sa stim cate ceva si depre alte lucruri care nu ne intereseaza in mod direct, insa este intotdeauna gresit sa nu incercam sa devenim cei mai buni in ceea ce ne intereseaza!

                                      

"a castiga" VS "a avea succes"

        Cateodata simtim ca este absolut necesar sa castigam multe batalii pana sa simtim ca suntem indreptatiti sa avem succes. Poate ar trebui sa ne schimbam putin convingerea si punctul de vedere si sa demitizam puterea pe care o are ideea de "succes" asupra noastra!

       John Wooden, fost antrenor al UCLA, ne spune ca succesul inseamna a face tot ceea ce poti pentru a obtine un lucru. Succesul este definit de pacea interioara pe care o obtinem prin satisfactia proprie, stiind ca am facut efortul necesar pentru a da ceea ce este mai bun din noi. (http://www.ted.com/talks/lang/eng/john_wooden_on_the_difference_between_winning_and_success.html)

       In completarea argumentarii sale am sa spun urmatoarele: ideea de succes apasa greoi si uneori ajunge sa subjuge, deoarece ajungem sa gandim si sa ne modelam in functie de asteptarile si cutumele sociale actuale. Asa cum, de exemplu, este la moda sa purtam rochii vaporoase in acest sezon, este la moda sa ne dorim succesul cu orice pret si sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a-l obtine. Insa, greseala nu consta in a face tot posibilul, ci in faptul ca nu mai stim sa ne oprim; fiind atat de prinsi in goana dupa succes, atunci cand il atingem nu il mai putem recunoaste... in fapt, nu suntem constienti ca parcursul in sine si actiunile pe care le intreprindem reprezinta insusi succesul.

      Asa cum ne aduce aminte si Wooden, reputatia reprezinta modul in care suntem perceputi, iar caracterul este ceea ce suntem cu adevarat. Si pentru ca societatea in care traim pune mare accent pe brand, pe ambalaj, pe modul de prezentare, pe aparente, etc, si noi suntem tentati sa credem ca succesul este ceva extrem de greu de atins, ceva rar, pe care doar putini il pot obtine; suntem tentati sa facem asta datorita/ din cauza pretului mare pe care il punem pe reputatie.

     Va provoc sa uitati putin de "valorile" impuse de societate, sa incetiniti putin ritmul de cautare al succesului, sa va acordati ragazul de a privi in sinea voastra si de a va redescoperi propriile valori si convingeri si nu in ultimul rand va provoc sa nu lasati sa treaca o zi in care sa nu fi facut ceva - cat de mic, sau aparent nesemnificativ - pentru voi si pentru sufeltul vostru! 

Surprinzatoarea stiinta a motivatiei

     Dan Pink, fostul consilier al lui Al Gore, lansat pe cont propriu ca si analist de cariera (Career analyst) vorbeste despre puzzel-ul motivational pornind de la urmatorul aspect: specialistii in stiinte sociale stiu un lucru pe care majoritatea managerilor nu il stiu si anume: Recompensele traditionale nu sunt atat de eficiente pe cat ne-am astepta. El demonstreaza acest lucru (construind argumentarea ca pe o pledoarie intr-un proces) facand distinctia foarte clara intre efectele motivatiei extrinseci si ale celei intrinseci.

     Pink argumenteaza si exemplifica lipsa de reusita a unei abordari de tipul "daca faci asta, vei primi cutare lucru". Motivatia gandita in termeni de "if....than" si speranta de a obtine rezultate bune bazandu-ne doar pe cuplul recompense - pedeapsa (reward vs punishment sau carrots vs sticks) este demodata si gresita pentru secolul nostru. 

     "Recompensa distruge creativitatea!" spune Dan Pink, oferind diverse exemple bazate pe testul de performanta cognitiva a lui Karl Duncker numit "the candle problem" sau "the candle task", publicat in 1945. (Pe scurt, prin acest test se dorea cuantificarea influentei pe care o are fixitatea functionala asupra abilitatilor participantilor de a rezolva problema).

         In timp ce modelul motivational "carrots vs sticks" nu se mai poate aplica in zilele noastre, avem alte solutii la indemana pentru a avea rezultate mai bune, precum gasirea si aplicarea motivatiei intrinseci. Acest lucru aplicat la scara mare (sa spunem la nivelul unei companii) se poate traduce prin abordarea unui program de lucru neconventional (Pink da exemple de cateva companii mari care au aplicat acest model si in timp ce unii isi lasau angajatii periodic pentru 24 de ore liberi, spunandu-le sa faca orice altceva ce nu are legatura cu activitatea zilnica,  alte companii au abordat un stil radical: ROWE (Results Only Work in Environment) prin care au ridicat orice restrictii angajatilor - sa vina cand vor la birou, doar daca vor, sa faca ce cred de cuviinta, atat timp cat isi faceau treaba; unde, cand si in ce mod faceau angajatii asta? erau liberi sa isi aleaga). Astfel, Pink propune un model de motivare intrinseca bazat pe trei principii de baza; 

  - Autonomy  (nevoia de a ne conduce singuri viata)

  - Mastery (dorinta de a deveni din ce in ce mai buni in ce ne place sa facem)

  - Purpose (nevoia de a face ceva ce conteaza pentru noi)

 

Pe scurt, ideea de baza este de a pune accentul pe motivatia intrinseca si de a gasi "drive-ul" de a face un lucru pentru ca ni-l dorim  si nu pentru ca trebuie, nu pentru recompense sau de frica unei pedepse.

 

Enjoy:  

http://www.ted.com/talks/dan_pink_on_motivation.html  

Listele de prioritati - pe plan personal (partea II)

Listele de la birou sunt doar o fateta a monedei... ce ne facem cu lista personala de prioritati? Cat timp ii mai putem dedica si cata energie mai avem sa ne cladim un plan si sa il punem in aplicare? Bifam cu aceeasi usurinta si lista personala de prioritati? Cateodata da, cateodata nu! Putem sa schimbam putin raportul si sa fie de cele mai multe ori DA?

     Nu pot afirma ca stiu cum se face asta, dar pot afirma cu tarie ca nu las nicio zi sa treaca fara sa mai consolidez putin structura planurilor personale. 

      Imi imaginez planurile personale ca pe niste lucrari de grafica, pe care nu le poti finaliza dintr-o data (cand ma duceam la cursuri de grafica la liceul de arta, terminam o lucrare in mai multe etape: plan, creionare, hasura, estompare, finisare, etc). In acelasi mod imi construiesc si planurile de viitor (apropiat sau indepartat). Fiecare moment pe care il am la dispozitie il fructific trasand/ingrosand inca o tusa, hasurand inca un colt...

      Pentru mine, o idee prinsa din zbor, o intalnire informala cu un prieten sau o cunostinta, un pasaj dintr-o carte, un vers dintr-o melodie, o replica de film, un work-shop, un anunt publicitar sau o invitatie la un eveniment reprezinta surse de inspiratie, de motivatie si instrumente de buna calitate care ma ajuta la hasura sau la finisarea lucrarii de grafica a planurilor personale.

Listele de prioritati - pe plan profesional (partea I)

 

     Prioritati peste prioritati, dorinte, planuri, sumedenie de urgente, checklist-uri, s.a.m.d. ...in fiecare zi suntem asaltati de lucruri pe care trebuie sa la rezolvam cat mai bine si, evident, intr-un timp cat mai scurt.  In acelasi mod, fie ca vorbim despre job sau despre viata privata, zilnic ne gandim si la dorintele noastre si la planurile pe termen scurt, mediu sau lung. In egala masura a bifa aspectele de realizat de pe lista de "to do" de la job si de pe lista de "to do" pe plan personal  implica timp si efort. 

     Prioritizarea, selectia si planificarea sunt cuvinte cheie si reprezinta piatra de temelie de la baza planului nostru zilnic de actiune. Desi factorii externi sunt cei care perturba de cele mai multe ori desfasurarea lina a lucrurilor, sunt foarte multe cazuri in care propria dezorganizare este cea care este responsabila de "prabusirea" propriilor planuri. 

      In ceea ce ma priveste recunosc faptul ca am tendinta de a ma pierde in detalii, asta si din cauza ca imi doresc sa rezolv cat mai multe lucruri intr-un timp cat mai scurt si "eficientizarea" mea se trasnforma astfel, in superficialitate si neatentie. Drept urmare, pentru a evita situatiile in care eficienta imi poate fi pusa la indoiala,  am devenit "omul listelor" si aplic urmatoarea reteta:

1. ajung la birou si imi notez toate chestiunile pe care le am de rezolvat pe ziua in curs (asta daca nu cumva am deja creionata lista de "to do" din ziua precedenta). Principiul schitarii listei este urmatorul, aparent unul simplu: Urgente si Non -urgente

2. evident, din mers, pe parcursul zilei mai apar cel putin inca pe atatea lucruri de rezolvat, pe care le notez cu religiozitate in agenda (mailurile curg, telefoanele suna, uneori raspunzi la un mail in timp ce vorbesti la telefon, etc)

3. intr-un moment de respiro rezolv lucrurile marunte, iar pe cele care implica mai mult timp le inserez in lista initiala. Intrebarea este cum facem asta, tinand cont ca toate sunt "URGENTE"? Incerc sa nu ma dezic de la a-mi adresa urmatoarea intrebare: " daca nu eram la birou in momentul in care a venit un mail "urgent" de exemplu, nu ar fi putut sa rezolve altcineva situatia, sau nu ar fi suportat amanare?" Daca raspunsul este ca ar fi putut, atunci il plasez in categoria fara urgenta si ma voi ocupa de el cand va veni momentul (de preferat la finalul zilei sau cel tarziu a doua zi). 

4. Nu sunt adepta dictonului : "Lucrurile se rezolva de la sine", ci a proverbului; "Nu lasa pe maine, ce poti face azi!" (daca ne organizam si stim cu adevarat ce este prioritar si urgent reusim sa ne intram in ritm si sa bifam cu succes toate provocarile zilei)

4. chestiunile pe care le incadrez in categoria "Non-urgente"le voi rezolva in ordinea in care vin (de preferat cu calm si fara consum nervos inutil)

5. nu in ultimul rand, deoarece job-ul meu este de a lucra cu clientii, principiul de baza dupa care ma ghidez este de a acorda prioritate maxima rezolvarii situatiilor legate de acestia. Clientii nu trebuie lasati sa astepte si promptitudinea este calitatea pe care ei o apreciaza cel mai mult. In egala masura acest lucru atrage dupa sine multumirea clientului si recomandari pe viitor.

 Astfel, daca respect cele de mai sus, ziua decurge in mod normal si lucrurile vor fi rezolvate, urmand ca ziua ce vine sa o luam de la capat!

                                                                                         to be continued...

   

Pasiunile si armonia

 

      Vreau sa va impartasesc un citat din Yukio Mishima, care imi place in mod deosebit. Nu vreau sa il comentez sau sa il discut, vreau doar sa il cititi, sa va regasiti in el si  sa reflectati asupra ideilor abordate:

" Pentru ca la, la varsta aceea, incepusem deja sa-mi dau seama ca pasiunile se nasc de fapt din neputinta omului de a percepe lipsa de armonie si nepotrivirile dinlauntrul sau. Convingerea mea naiva ca eram de nezdruncinat a inceput sa se clatine si a trebuit sa ma lupt s-o mentin. Increderea s-a transformat in vointa, iar ceea ce fusese firesc a devenit cautare....Mai mult decat atat, n-am nevoie sa ma feresc de razele inveninate ale viselor mele, proiectate in trecut si reflectate inapoi de acesta. In inima mea, acum, rezoneaza distinct frumusetea pericolului, mai degraba decat pericolul frumusetii, iar tineretea nu mi se mai pare deloc hazlie....

A invata de la istorie nu inseamna doar a lua in considerare caracteristicile unei parti a trecutului si a le folosi pentru a indrepta prezentul. Nu putem lua o piesa de o anumita forma din mozaicul trecutului, incercand sa o potrivim intr-un spatiu gol din prezent. Acest lucru ar insemna sa ne jucam cu istoria - un joc copilaresc. Oricat de bine ar semana puritatea din trecut cu cea din prezent, ele izvorasc din conditii istorice diferite, iar noi nu trebuie sa uitam acest lucru. Daca ai pornit in cautarea unei puritati a spiritului asemanatoare, ar trebui sa o cauti in prezent, sub aceleasi conditii istorice, dar in  "ideologii opuse". Este o atitudine modesta potrivita cu micimea "eului din ziua de azi" si, astfel, puritatea spiritului poate fi abstractizata ca o problema istorica si studiata ca "motivatie umana" care transcende istoria. "