Coach-ul Micul Print

                                          

Nu stiu pentru voi, insa in ceea ce ma priveste, Micul Print reprezinta o capodopera, o sursa nesecata de inspiratie si de intelepciune. Ori de cate ori o recitesc, desprind cu totul alte invataturi; de fiecare data imi conduce gandurile, imaginatia catre alte taramuri ale hartii proprii. Fie ca vorbim de setea de cunoastere, fie ca vorbim de un drive creativ, sau de dorinta de evadare a copilului din noi, aceasta carte reprezinta pentru mine prima raza de soare a primaverii, primul colt de iarba si primul ghiocel plapand. 

In randurile ce urmeaza redau unul din capitolele mele preferate, ce reprinta un exercitiu de coaching valoros. Dincolo de sentimentul apasator al singuratatii si de greutatea de a fi neinteles, povestea Micului Print ne transmite un sentiment de reusita, de impacare; ne indeamna sa ne descoperim pasiunile, sa reinviem copilul din noi si aspiratiile de mult uitate. Micul Print ne inspira, ne ghideaza, ne aduce mai aproape pe oameni, ne incita curiozitatea explorarii si ne deschide apetitul de auto-cunoastere. 

"Micul print se urca pe un munte inalt. Singurii munti, pe care ii vazuse el vreodata, erau cei trei vulcani ai lui, care-i ajungeau doar pana la genunchi. Iar de vulcanul stins se folosea ca de un scaunel. "De pe un munte cat acesta de inalt - isi zise el atunci - am sa vad dintr-o privire toata planeta si toti oamenii ..." Insa nu zari decat colturi de stanca, foarte ascutite.

- Buna ziua - zise micul print intr-un noroc.

- Buna ziua ... Buna ziua ... Buna ziua ... - raspunse ecoul.

- Cine sunteti voi? zise micul print.

- Cine sunteti voi ... cine sunteti voi ... cine sunteti voi ... - raspunse ecoul.

- Fiti prietenii mei, sunt singur - zise el.

- Sunt singur ... sunt singur ... sunt singur ... - raspunse ecoul.

"Ce planeta caraghioasa! se gandi el atunci. Numai uscaciune, numai stanca colturoasa, numai sare. iar oamenii n-au nici un pic de fantezie. Nu fac altceva decat sa-ngane ceea ce le spui ... Acasa, eu aveam o floare: vorbea intotdeauna ea intai ..."

Prima data cand am citit aceste randuri am desprins indemnul de a-mi acorda timpul necesar sa ma descopar; de a-mi da frau liber imaginatiei si de a avea fantezie. Mi-am dat seama ca nu sunt un om mare infometat de cifre si explicatii seci, ci un om mare care asculta de copilul din mine si care isi doreste sa se suie pe un vulcan si sa vada "toata planeta si toti oamenii"; un om mare care vede oaia din cutie si elefantul din sarpele boa. 

Va invit si pe voi sa descoperiti ce va inspira din aceasta povestioara si sa va aduceti aminte de voi, de cine sunteti; sa reaprindeti vulcanul din voi.

sursa foto:miculprint.go.ro

V for Value

                                                                                Sursa foto:loganskin.com.au 

Scent of a Value

Am revazut zilele trecute "Scent of a Woman" (nu pot sa rezist tentatiei de a savura acest film odata la 1-2 ani) si ca de fiecare data il privesc din perspective diferite. De data acesta, cuvantul care mi-a rasunat cel mai puternic in minte, a fost VALOARE. 

S-au scris tomuri pe aceasta tema si nu intentionez sa relatez aceleasi lucruri pe care le cunoasteti deja. 

Vreau doar sa va aduc aminte de "parfumul" unei valori. Vreau sa va intrebati ce conteaza cu adevarat pentru voi, ce va face sa vibrati? Care sunt acele lucruri care au valoare maxima pentru voi?

De indata ce suntem pe aceeasi frecventa cu aceste valori, de indata ce rezonam cu ele si le onoram prin actiunile si comportamentul nostru, perspectiva se schimba si realizam cat de usor inaintam pe drumul catre telul propus. Fie ca vorbim de abundenta, altruism, aventura, exuberanta sau de oricare dintre valori, odata ce le-am identificat si le-am ierarhizat, putem stabili mai usor parcursul nostru pe viitor; devenim constienti de momentele in care decidem, gandim sau ne comportam in rezonanta cu ele, sau de cele in care le incalcam. 

Identificarea si Onorarea Valorilor

Din punctul meu de vedere, clarificarea valorilor reprezinta o piatra de temelie pentru edificiul dezvoltarii personale. In momente de confuzie, de deriva, o intoarcere la valorile personale de baza sau o reclasificare a lor, ne poate conduce mai usor spre acel prim pas de care avem nevoie pentru a ajunge la mal.

Putem sa ne energizam viata depunand efort sa implementam valorile pe care ni le dorim in viata noastra si depunand efort sa le onoram pe cele care sunt cel mai aproape de sufletul nostru. Putem dezvolta strategii proprii de implementare a valorilor si odata ce ne dedicam acestui demers, lucrurile bune, pe care le dorim, vor veni cu usurinta sub forma unor noi oportunitati, sub forma unor noi surse de venit sau a altor forme de beneficii spirituale si materiale.

Partitura valorilor - exercitiu vizualizare

Va propun un mic exercitiu de vizualizare: imaginati-va sunteti o vioara, un pian, o harpa sau oricare alt instrument muzical. Pentru a putea atinge notele dorite de pe portativ (vislele, obiectivele noastre), este necesar sa atingem/apasam corzile sau clapele (acestea sunt valorile noastre) intr-un anumit mod. Imaginandu-ne ca fiecare coarda a viorii sau fiecare clapa a pianului reprezinta o valoare personala, modul in care alegem sa le atingem sau sa le apasam ne conduce catre atingerea notei dorite (telul nostru). Imaginati-va ca atunci cand actionati sau va comportati in neconcordanta cu valorile voastre, va va fi infinit mai greu sa ajungeti unde va doriti si sa fiti multumiti de rezultat; in egala masura, daca nu atingem clapa sau coarda corecta, nota urcata pe portativ va strica intreaga partitura. Atingeti coarda corecta si lasati-va purtati de notele melodioase catre partitura finala.

Acestea fiind spuse, va indemn sa va identificati, clarificati si sa va onorati valorile pentru a valsa catre visul vostru 


Your Values Determine Your Behavior

Cum vinzi in mod autentic?

Invitatul primului eveniment Coaching Support Group al anului 2012 a fost Dragos Nicolaescu, iar provocarea lansata acestuia a fost "Cum castigi clienti cand vanzarile te sperie?". Fie ca lucram sau nu in domeniul vanzarilor, fie ca este un domeniu in care avem sau nu abilitati, vanzarile reprezinta un aspect care nu trebuie neglijat. Chiar daca nu vindem un produs in sine, ne vindem pe noi ca brand personal. Ne straduim sa concepem si sa promovam o imagine cat mai buna si de impact pentru a ne face cunoscuti sau pentru a castiga recunoasterea pe care o meritam. Autenticitatea si Pasiunea sunt doua concepte care nu ar trebui sa ne fie straine, ba mai mult, este recomandat ca acestea sa stea la baza modului nostru de a fi, de a interactiona si de a actiona. 

Pasiunea este o „tehnica” de vanzare subestimata si prea putin folosita. Deasemenea, reprezinta ceva ce nu se poate invata sau cuantifica. Reprezinta un atu personal, care impreuna cu un fel de a fi autentic poate transforma radical modelele de vanzare clasice. 

La intrebarea „Ce vinzi mai intai: produsul sau pe tine?” , Dragos a raspuns : „In primul rand te vinzi pe tine si apoi produsul. Daca nu te faci placut, clientul nici nu va fi interesat de produs.” Aici intra in discutie increderea in propria persoana si calitatea relatiei pe care reusesti sa o stabilesti cu clientul. Daca imaginea personala este buna (aspect, pregatire, discurs), daca impresia pe care o creezi este deasemenea buna si daca prin „metoda personala” (autenticitate, pasiune) ai castigat increderea clientului, vanzarea este in proportie de peste 50% realizata. Daca la asta adaugi si un produs bun, in care crezi, iar „ambalajul” acestuia (imaginea ta si a produsului -promovate corespunzator) este unul atragator, finalizarea vanzarii este mai aproape decat credeai.

Am simtit de multe ori presiunea regulilor si modelelor prafuite de vanzari; am simtit cum ma sufoc la auzul „noilor” indemnuri si tehnici „infailibile” de vanzari; tehnici menite sa te transforme peste noapte in „atotputernicul” om de vanzari agresiv si impersonal. Cuvintele lui Dragos au fost ca o gura de aer proaspat si ne-au provocat sa dezvoltam propriile tehnici de vanzare, in mod creativ si autentic.

In loc de concluzie, va reamintesc indemnurile serii: Be authentic! Be enthusiastic! Be passionate! Trust yourself! 

„For every sale you miss because you're too enthusiastic, you will miss a hundred because you're not enthusiastic enough.” Zig Ziglar

http://coachinginbucuresti.blogspot.com/ 

Keep Your Dream! Follow it! Make it Real!

De ceva timp, ideea de pasiune si de vis nu imi da pace. Ma intalnesc cu ea adeseori in discutiile cu apropiatii, familia, cunostintele noi, etc si m-am gandit sa va impartasesc o anecdota care pe mine m-a inspirat foarte mult. Indemnul este, desigur:  Urmeaza-ti visul! Nu renunta la el! Pune pasiune in ceea ce faci!

Cum poti face asta cand cei din jur te descurajeaza, cand contextul nu este cel potrivit, cand vocea ta interioara se pune de-a curmezisul si nu iti da pace? Raspunsul este urmatorul: pe langa determinare, ambitie si actiune, cel mai important lucru este sa iti asculti inima, sa nu dai atentie vocilor carcotase si pur si simplu sa iti urmezi visul! Vizualizeaza-l in cele mai mici detalii, descrie-l, exprima-l! Este visul tau si tu esti singurul care il poate transforma in realitate. Nu lasa pe nimeni sa ti-l fure! 

Si acum, anecdota promisa, scrisa de un autor necunoscut:

" Am un prieten pe nume M.R., proprietarul unei ferme si a unei herghelii de cai. M-a lasat sa organizez la el la ferma un eveniment cu strangere de fonduri pentru ajutorarea tinerilor. 

M-a prezentat invitatilor spunand: " Vreau sa va spun de ce l-am lasat pe J. sa tina acest eveniment aici. Totul incepe cu o poveste veche despre un tanar, fiul unui dresor ambulant de cai, care mergea din ferma in ferma, din intrecere de cai in intrecere de cai, din herghelie in herghelie pentru a antrena si dresa caii. Astfel, fiul sau a fost nevoit sa isi intrerupa parcursul scolar in mod constant. Intr-unul din ultimii ani de liceu, tanarul a avut de scris o lucrare despre ceea ce doreste sa realizeze cand va fi mare, despre visul lui.

Dupa ce a primit aceasta tema, a stat toata noaptea si a scris o lucrare de sapte pagini, in care a descris minutios visul si obiectivul lui: acela de a detine la un moment dat o ferma si o herghelie de cai. A scris despre acest vis in cele mai mici detalii; ba chiar a desenat o diagrama pentru o ferma intinsa pe 200 de acri, aratand pozitia exacta a cladirilor, a grajdurilor si a pistei. Apoi a desenat planul unei case de 4000 mp care va fi ridicata in mijlocul fermei de vis de 200 de acri.

A pus mult suflet in acest proiect si urmatoarea zi a inmanat lucrarea profesorului. Doua zile mai tarziu a primit lucrarea inapoi. Pe prima pagina era inscris mare: nota "F" si o nota care spunea: "Vino sa vorbim dupa ora". Baiatul visator s-a dus sa vorbeasca cu profesoul dupa ora si a intrebat de ce a primit un "F".

Profesorul a raspuns: "acesta este un vis nerealist pentru un baiat ca tine. Nu ai bani. Provii dintr-o familie itineranta. Nu ai nicio resursa. A avea in proprietate o ferma de cai implica a avea foarte multi bani.Trebuie sa cumperi pamantul. Va trebui sa platesti pentru planuri, constructie, cai, urmand ca apoi sa platesti taxe foarte mari lunar. Nu exista nicio cale pentru a putea face asta vreodata." Dupa care profesorul a adaugat: "Daca vei rescrie lucrarea, pe baza unui vis mai realist, voi reconsidera nota."  

Baiatul s-a intors acasa abatut si s-a gandit indelung la ce s-a intamplat. L-a intrebat si pe tatal sau ce ar trebui sa faca, iar acesta i-a raspuns: "Fiule, de data aceasta tu esti cel care trebuie sa decida. Oricum, eu cred ca este o decizie foarte importanta pentru tine." In final, dupa ce s-a gandit timp de o saptamana, baiatul s-a intors la scoala cu aceeasi lucrare, fara a face nicio schimbare. I-a spus profesorului: "Poti pastra F-ul si eu imi voi pastra visul."

M.R. s-a intors apoi catre invitati si a spus: "Va spun aceasta poveste pentru ca stati in casa mea de 4000 mp, care se afla in mijlocul fermei mele de cai de 200 de acri. Inca mai am  acea lucrare din liceu inramata deasupra semineului. Si cea mai frumoasa parte a povestii este ca acum doua veri, acelasi profesor a venit la mine cu 30 de elevi pentru a campa la ferma mea pentru o saptamana. Inainte sa plece, profesorul mi-a spus: "M., acum iti pot spune ce am pe suflet. Cand eram profesorul tau, eram ceva ce poti numi un "destramator" de vise. In acei ani am furat visele multor elevi. Din fericire, tu ai avut suficienta determinare si simt practic si nu ai renuntat la al tau."

Asa ca nu lasa pe nimeni sa-ti fure visul. Urmeaza-ti inima, indiferent ce se intampla!

My Inner Child

Am placerea sa va impartasesc faptul ca azi am participat la un eveniment transformational si experiential extraordinar. Workshop-ul se numea "Re-nastere in bucurie" si pot spune, cu mare bucurie, ca asteptarile setate in drum spre eveniment au fost cu mult depasite de rezultat.   

Pentru mine, bucurie inseamna culoare, joc, zambet, libertate, miresme. M-am jucat si am experimentat, am simtit si m-am bucurat descoperind copilul din mine; am ras alaturi de el si i-am dat libertate de exprimare. L-am lasat sa creasca si sa se dezvolte in armonie, cu sinceritate si deschidere. Am invatat sa ma abandonez in acest joc, sa imi ofer tot timpul din lume pentru a ma juca,  pentru a fi libera de orice masca. Am invatat sa explorez fara sa am nevoie de un labirint in care sa ma ascund, sa fiu arhitectul propriei vieti, sa ascult in profunzime vocea acestui copil amutit, sa gandesc si sa privesc lumea din jur in mod creativ.

M-am jucat cu abundenta senzatiilor si sentimentelor de implinire, bucurie, abandonare in sine si ma simt tare bine! Zambetul nu mi-a disparut de pe buze, iar dorinta de re-nastere si re-descoperire mi-au incoltit si mai tare in inima. M-am decis sa imi ofer mai mult timp pentru a mirosi trandafirii.

In urma jocului, re-nasterea mea s-a materializat prin conturarea unui basm, care indeamna la visare, la vizualizare si experimentare a unei lumi perfecte pentru fiecare dintre noi, basm pe care am sa vi-l impartasesc in  intregime intr-un blog post ulterior. 

Ii multumesc Andreei Voroneanu (http://www.andreeavoroneanu.ro/) pentru inspiratie, sustinere si pentru crearea acestui spatiu de infinita bucurie si explorare. 

Copilul meu interior rade si se bucura de libertate! Al tau ce face?

Dimensiunea Riscului (Partea II)

Referitor la acest subiect, am promis si o a doua parte care sa trateze modalitatea prin care sa ne debrasam de acest bagaj inutil de temeri, prin care sa ieşim de sub imperiul riscului. Daca primul articol parea "zugravit" in culori prea sumbre, aceasta a doua parte va prinde contur sub lumina solutiilor si posibilitatilor pe care le avem la indemana pentru a infrunta temerile. 

Va indemn sa aveti curajul de a fi neinfricati si sa faceti zi de zi un pas cat de mic pentriu consolidarea propriei forte si increderi. Sprijin aceste cuvinte cu ceea ce spunea Pablo Picasso - "Intotdeauna fac ceea ce nu pot face, pentru a invata cum sa fac" (I am always doing that which I cannot do, in order that I may learn how to do it ).

Astfel, am sa va rog sa reflectati/ analizati/judecati/ cele de mai jos:

• iti place prea mult siguranta, dar simti ca nu avansezi atat de repede precum ti-ai dori? 
• te simti bine in zona ta de confort si nu visezi decat la o viata linistita si fara stres? 
• nu ai fost invatat(a) sa-ti asumi riscuri si nici nu te simti prea bine in astfel de situatii? 
• simti ca "siguranta" job-ului actual te impiedica de la a duce o viata cu adevarat satisfacatoare, de succes? 
• iti este teama de reactia celor din jur daca vei incerca ceva iesit din comun? 
• iti este frica de schimbare? 

Nevoia de siguranta este omeneasca si este normal sa fim atrasi catre lucrurile familiare si predictibile. Ne plac lucrurile pe care le cunoastem si le putem controla cu usurinta, insa asa cum ne spune Hellen Keller, "Siguranta este in mare parte o superstitie. Nu exista in natura si nu este ceva ce poate fi experimentat ca atare; a evita pericolele nu este mai sigur pe termen lung decat expunerea voita. Viata fie este o aventura indrazneata, fie nimic!" 

Astfel, indemnul meu este de a face urmatorul exercitiu de vizualizare, care se bazeaza pe principiul; "face your fear": 

Inchide ochii, inspira adanc si expira de cateva ori. Vizualizeaza aspectul sau situatia de care iti este teama. Contureaza-l cat mai detaliat in mintea ta. Da-i viata si personifica-l. Apoi imagineaza-ti ca esti intr-o incapere diferita si ca trebuie sa ajungi la el sa il vezi mai bine. Treci pragul imaginar al fricii si priveste necunoscutul; da mana cu el si priveste-l in ochi; cerceteaza-l si familiarizeaza-te cu el; observa cum ceata si negura se ridica; recunoaste-i partea prietenoasa; constientizeaza cum sentimentul de teama dispare si cum increderea ca poti sa petreci mai mult timp in compania lui devine din ce in ce mai mare. Observa cum stima de sine creste pentru ca ti-ai infruntat temerile si pentru ca ti-ai mai depasit o limita. Priveste cum himera fricii dispare; recunoaste ca ai facut un efort, si bucura-te de recompensa pe masura.

Aceasta este ratiunea pentru care vrem sa ne invingem temerile si pentru care suntem dispusi sa ne asumam si riscuri: recompensa primita; siguranta de sine intarita; increderea ca lucrurile care conteaza cu adevarat pentru noi nu se afla la o aruncatura de bat, in gradina sigurantei, in care am fost obisnuiti sa plantam florile comoditatii si ale previzibilului, ci dincolo de acest gard de poveste, undeva in lumea larga. Pentru a putea sa le gasim si sa le atingem trebuie sa ne luam inima in dinti si sa pornim in calatorie; sa ne asumam riscuri si sa fim puternici in fata incercarilor multiple de auto-sabotare! 

Iluzia sigurantei ne orbeste, in timp ce viata trece pe langa noi; din cauza fricii ne ascundem in beciurile predictibilului si uitam sa ne traim viata! Ai incredere in tine si in instinctele tale, imprieteneste-te cu necunoscutul si incepe sa iti traiesti viata!

sursa foto: onceupona-girl.tumblr.com 

Cand orologiul bate...

In cinstea noului an ce se apropie si drept multumire pentru anul ce urmeaza sa isi ia "la revedere", am sa dedic acest articol bilantului de final de an. Ca la fiecare cumpana dintre ani, privim retrospectiv, analizam si criticam sau laudam actiunile, reusitele sau dezamagirile, relatiile si intamplarile de peste an, pentru a putea pasi granita celui nou cu o povara cat mai mica si cu un bagaj cat mai mare de planuri si nazuinte pentru cel ce va veni. Pana nu demult, asa am privit eu lucrurile, insa am invatat si am inceput sa aplic o alta metoda decat cea descrisa mai sus - pe care eu o numesc "Sacul lui Mos Craciun". Daca inainte judecam acest bilant in termeni de "bagaj", de "povara", acum privesc momentul ca pe un dar mult ravnit! Nu mai este vorba de un prag ce trebuie trecut, ci de continuarea unui parcurs; nu este vorba de selectarea momentelor, amintirilor placute sau a reusitelor pe care sa le luam cu noi in noul an; nu mai este vorba de a ne descotorosi de esecuri, dezamagiri, sau obstacole. Toate lucrurile de care am avut sau nu parte, reusitele deopotriva cu realizarile fac parte din noi; ne definesc ca indivizi si indiferent cat de putin ne-au placut anumite situatii sau rezultate, ele ne-au ajutat sa ajungem la momentul prezent; ne-au ajutat sa crestem; sa evoluam, sa invatam, sa ne cunoastem mai bine si sa ne depasim limitele. 

Astfel, metoda pe care am inceput sa o aplic pune mare pret pe  acceptare, recunostiinta si vizualizare. In primul rand ma accept ca individ cu bune si cu rele, analizez, imi judec la rece punctele slabe si in egala masura ma bucur si ma mandresc cu realizarile mele; Urmatorul pas este sa gasesc determinarea de a imbunatati neajunsurile; dorinta de a nu rata nicio sansa de evolutie personala si cel mai important sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita. Nu in ultimul rand, vizualizarea ma ajuta la faurirea planurilor de viitor si la stabilirea pasilor pe care ii am de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse.Tot acest exercitiu de analiza, rememorare si de recunostinta, reprezinta hrana spirituala pentru finalul de an, iar plamadirea planurilor, vizualizarea si proiectia lor in viitor, reprezinta portia mea de ambrozie pentru noul an. 

In cazul meu, cei trei pasi de mai sus ma ajuta sa am un parcurs lin, fluid, continuu; nu am nevoie sa trec un prag; sa ma opintesc pentru a trece cu sacul plin in spate in noul an. Sacul este usor pentru ca este plin doar cu experiente, trairi, senzatii, arome, miresme si sentimente de recunostinta. Cumpana dintre ani nu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa il trecem, ci o sansa, un dar nepretuit. In timp ce anul pe care il lasam in spate ni-l putem imagina ca pe o panza pictata la refuz cu umbre, penumbre si conuri de lumina, anul ce isi deschide bratele poate fi o  panza de un alb imaculat pe care sa ne proiectam dorintele, ca odata ce orologiul suna sa putem incepe a trasa primele tuse.