Riscul reprezintă laitmotivul vieţii cotidiene al realităţii
lumii înconjurătoare. Curiozitatea legată de controversata semnificaţie a
cuvântului „risc” ne face să realizăm că
printr-un simplu click, motoarele de căutare de pe internet ne dezvăluie o listă
kilometrică de linkuri legate într-un fel sau altul de această vocabulă. Fie că
este vorba de riscuri legate de mediul înconjurător, fie că este vorba de
riscuri medicale, economice, politice, până la cele ce ameninţă viaţa pe Terra,
expresii şi cuvinte precum „încălzire globală, terorism, epidemii, incurabil,
grijă, frică, teroare, pericol iminent, apocalipsă, sunt cuvinte ce se repetă
obsesiv în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Toate aceste ameninţări ,
prezentate de mass media într-o aşa manieră
încât să înspăimânte opinia publică mai mult decât este cazul, goana după
senzaţional a liderilor de opinie, din întrega lume, conduc la o conturare
apocaliptică a zilelor pe care le trăim si la agasare psihica.
Prezentul ne dezvăluie, pe măsură ce
orele şi minutele trec, o realitate sumbră,din ce în ce mai sumbră, o situaţie
ce a scăpat de sub control şi din care se pare că nu mai avem scăpare, însă
asta nu e totul, viitorul pare a nu se mai întrevedea deloc, din cauza acestui
fog de haos, produs de panica şi frica
de riscurile care se presupune că ne pândesc la orice pas. Aşa cum spune
Frank Furedi, trăim într-o epocă a „culturii fricii”, suntem dominaţi şi
conduşi de incertitudini de suspiciuni şi de isteria confruntării cu orice fel
de risc. Amploarea pe care a luat-o fenomenul riscului, în general vorbind,
este de neimaginat. Este încurajată
suspiciunea, neîncrederea în cei de lângă noi,
mass media ne încurajează să fim precauţi la orice pas, să fim atenţi la
ce vorbim, la ce facem, pe unde mergem, cu cine suntem, pentru că este mai bine
să prevenim decât să tratăm. Este perfect adevărat că încă de la vârste fragede
ne este inoculată acestă idee de a nu avea încredere în străini, ca să citez ce
mi s-a spus mie: „să nu vorbeşti cu oamenii străini, nici dacă te întreabă
ceva; tu să mergi mai departe şi sa îţi vezi de treabă”. Este
la fel de adevărat că este bine să fim
precauţi dar asta nu înseamnă că trebuie să ne formăm din această recomandare
un crez, care să ne conducă la isterie.
Cum facem sã ne debrasãm de acest
bagaj inutil de temeri, cum facem sã ieşim de sub imperiul riscului şi ce anume
putem face la nivel individual pentru a putea sã zarim şi razele soarelui în toatã
aceastã negurã, am sã vã dezvalui în partea a doua a acestui post.
Sursa photo:www.mbamassey.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu