Panaceul meu...PUTEREA

Pentru ca in ultima perioada m-am confruntat cu diverse provocari si pentru ca am petrecut mai mult timp cu mine insami, vreau sa va impartasesc si voua panaceul care pentru mine face minuni: PUTEREA; puterea inteleasa nu in sensul de statut, putere politica sau financiara, ci in sensul de forta interioara, determinare, dorinta, drive interior. Sunt minunate sentimentele (de recunostinta, multumire, implinire) pe care le traiesti atunci cand constati ca poti trece peste obstacole si provocari cu ajutorul fortei interioare.

Transpun conceptul de putere interioara prin forta de a zambi atunci cand avem reflexul de a ne enerva; prin dorinta de a evolua in mod constant; prin drive-ul de a realiza ceva zi de zi, de a creste ca indivizi; prin puterea de a fi pozitivi atunci cand negativul vietii se deruleaza prin fata ochilor; prin dorinta de a nu sta pe loc si prin curajul de a strabate si drumurile mai putin luminate; prin determinarea de a invinge teama de necunoscut; prin bucuria de a-i ajuta pe cei aflati la nevoie; prin puterea de a realiza mai multe lucruri/activitati decat am fi crezut ca putem.

In ceea ce ma priveste, sentimentul de multumire si recunostinta este si mai puternic atunci cand am puterea de a iesi din tipare; de a-mi depasi limitele; de a da jos ochelarii de cal si de a spulbera reticentele. Pentru mine, a ma trezi increzatoare dimineata si cu o dorinta de nestavilit de a descoperi "acel ceva-ul" zilei si de a transforma in realitate ideea serii sau visul nocturn reprezinta sursa mea de putere, la fel cum bilantul activitatilor si intamplarilor de peste zi imi ofera sursa ideilor si viselor de peste noapte.

Tot ce am detaliat mai sus se poate rezuma intr-un dicton pe care il port in suflet de multi ani ca filosofie de viata: Cand viata iti ofera lamai, adauga putina miere si pregateste o limonada! Forta interioara a fiecaruia si dorinta de a trece cat mai frumos prin viata reprezinta pentru mine mierea. Cat de dulce va iesi limonada? Asta depinde de cat de determinati suntem sa ne administram panaceul puterii si cat de multa rabdare avem sa descoperim in noi sursa acestei puteri.

sursa poza: thecoffeedrops.com

Metafora absurdului si atractia imposibilului

Am recitit de curand urmatoarea metafora a lui Nichita Stanescu: "Absurdul este o forma a ratarii sublimului" si ma gandeam cat de aplicabila si actuala este pentru zilele noastre. Teama de nou, de necunoscut, incercarea de minimizare a riscurilor, goana dupa un venit/job/trai sigur ne ancoreaza intr-o realitate cruda, searbada si fara prea multe provocari (nu ca nu ar exista, ci nu dorim sa le luam in seama). Chinga ne strange atat de tare incat uitam sa traim, sa speram sau sa visam. 

Recunosc...si mie mi-a luat ceva timp sa inlatur "absurdul" din viata mea - fie sub forma de cuvant uzitat prea des, fie sub forma reprezentarii lui. Putem considera ca este absurd sa nu visam, insa nu putem considera un plan (fie el cat de nerealist)sau o asteptare a fi absurd/a. Absurditatea survine atunci cand ne infranam dorintele, cand ne coboram standardele, cand sustinem ca ne cunoastem limitele (nimic rau in a le cunoaste) si nu dorim sa le depasim (this is wrong!); cand nu luam/ amanam o decizie doar din cauza fricii de esec sau cand nu cedam sentimentelor doar pentru ca nu credem ca sunt fondate.

In timp ce unii se ascund in cochilia sigurantei, aplicand tehnica pasilor marunti dar siguri, fugind de tot ceea ce inseamna noutate, altii sunt atrasi de imposibil, sunt tentati sa incerce ceva in ce putini cred sau se aventureaza. Ferice de acestia! Asa cum spuneam si intr-un post anterior, cautarea sigurantei nu reprezinta un lucru rau, la fel cum aventurarea orbeasca nu reprezinta un lucru bun, insa trebuie sa existe un echilibru intre siguranta si risc; intre realism si reverie; intre dorinta de a pastra ce avem si dorinta de a inmulti si de a inbunatati ce avem; riscurile asumate trebuie sa fie si ele calculate, la fel cum cochilia trebuie si ea sparta pentru a putea fi luminate acele ganduri ascunse care ne pot aduce un plus.  

Ask yourself a few questions and find out if you are a pearl into a shell or a seagull in the sky!