Gandeste 6 lucruri POSIBILE..inainte de micul dejun

Aducandu-ne aminte de celebra replica din "Alice in Tara Minunilor - sometimes I've believed as many as six impossible things before breakfast" va propun un exercitiu: sa ne incepem ziua gandindu-ne la 6 lucruri POSIBILE (pe care le credem initial a fi imposibile); la cum sa transformam lucrurile despre care credem ca sunt imposibil de realizat in lucruri fezabile. Ideea este de a ne concentra energia pe actiune, pe rezultat, pe obiectiv! 

De ce nu am crede ca este posibil sa facem uz in fiecare dimineata de bagheta magica pentru a ne indeplini dorintele si planurile? De ce sa nu presaram putin praf magic peste fiecare lucru care pare a fi imposibil de realizat?  Ce ne impiedica in fapt si cu adevarat? De cele mai multe ori "sky is the limit", numai ca fiecare dintre noi avem ceea ce se numesc credinte limitative; acele bariere interioare care se pun "de-a craca" atunci cand vrem sa facem ceva mai mult decat de obicei; acele voci interioare care incearca sa ne convinga sa ramanem pe taramuri cunoscute; pe aceleasi cai batute.

Ce putem face sa le depasim? Raspunsul se afla in fiecare dintre noi, impreuna cu forta si drive-ul interior de auto-depasire. Tot ce trebuie sa facem este sa incercam sa trecem peste comoditati, obisnuinte sau clisee si in primul rand sa avem curajul sa ne cunoastem cu adevarat pe noi insine. Sa ne facem un plan de atac al limitelor si cu ajutorul tehnicii pasilor marunti dar siguri sa trecem una cate una barierele ce ne ies in cale. Aici nu este vorba de a stabili recorduri, ci de a nu lasa nicio zi sa treaca fara sa realizam ceva pentru evolutia proprie.

Priviti aceasta provocare ca pe o cursa de atletism:  1. blokstart (stabilirea celor 6 lucruri pe care dorim sa le facem posibile in ziua respectiva); 2. startul (ne incepem ziua in forta cu un plan de atac bine stabilit)

3. Parcursul -suntem atletii propriei vieti si cu fiecare pas alert pe care il punem pe pista ne apropiem mai mult de linia de sosire (indeplinirea pas cu pas a planului care va conduce catre rezultat)

4. Sosirea (trecem de linia de sosire invingatori - multumiti ca am participat la cursa zilei si recunoscatori ca am avut sansa sa transformam gandurile si asteptarile diminetii in ceva concret). 

Fiecare tur de pista parcurs reprezinta indeplinirea uneia din dorintele matinale. Alergati cate ture doriti; participati la acest maraton pentru a castiga pariul cu voi insiva. Simpla participare va antreneaza sa fiti mai buni si va pregateste pentru urmatoarea cursa - care s-ar putea sa fie mai solicitanta! 

De sa nu facem imposibilul pentru a atinge posibilul? Fiti propria voastra zana buna!

At the end, I give you a little bit of...:

Nu mai amana! Demareaza!

Mi-am adus aminte de curand de un indemn, auzit in treacat, care suna cam asa: "If something takes you less than 5 minutes, do it!".  Am sa va explic imediat de ce mi se pare valoros, insa inainte de asta vreau sa subliniez faptul ca astfel de indemnuri sau devize isi sporesc insemnatatea si influenta atunci cand ne "ating auzul" la momentul potrivit. Am auzit-o in perioada in care ma simteam asaltata de diversele sarcini "neimportante", pe care le amanam saucarora le intarziam rezolvarea, pana cand s-au strans atat de multe incat ma sufocau.

"If something takes you less than 5 minutes, do it!"  - pentru mine inseamna ca nu imi mai las geanta la intamplare cand vin acasa, ca nu mai las un servetel stingher pe noptiera sub pretextul ca am racit si ma simt rau; nu imi mai las bijuteriile oriunde ca apoi sa ma plang ca mi-am pierdut "x cercel" sau "z inel", etc. Pe cat de organizata si responsabila sunt in viata profesionala sau in relatiile cu ceilalti, pe atat de dezorganizata eram cu maruntisurile "casnice"...parca nu imi ajungea energia sa cuprind tot si sa ma tin de promisiunile (facute cu mine insami). Acum am invatat ce functioneaza si vreau sa va impartasesc si voua acest lucru!

Si proverbul: "nu lasa pe maine ce poti face azi!" poate avea aceeasi insemnatate si poate conduce la acelasi rezultat; important este ne dorim sa facem "curat" in agenda si in mintea noastra; sa rezolvam "maruntisurile" din mers, pentru ca ele sa nu ajunga sa supra-aglomereze inutil lista de "to do".

Eliberati-va mintea de griji inutile, profitati de 'timpii morti" de peste zi si bifati una cate una sarcinile minore. Astfel veti ajunge la un management al timpului eficient. Nu amanati luarea unei decizii (fie ea minora) si nu va adaugati la lista de prioritati de maine nenumaratele nimicuri nerezolvate de azi; organizati-va timpul si adormiti linistiti,  fara sa va puneti alarme peste alarme la telefon tresarind ca ati uitat sa bifati ca rezolvate o serie de sarcini.

Nu mai amanati! Demarati! Rezolvati pas cu pas si la timpul lui fiecare lucru! Eliberati-va mintea de griji! Nu trageti de timp, ci folositi-l in favoarea voastra! 

Clear your head! Do what you want to do, when you have to do it!

Recunostinta, Stima de Sine si...o Clepsidra

Viata este un dar pe care il primim de la Divinatate. Daca asupra inceputului nu avem niciun cuvant de spus si decizia incipienta nu ne apartine, avem in fata un lung sir de ani in care sa decidem soarta cadoului primit...

Nu putem da timpul inapoi si nu putem schimba trecutul si tocmai de aceea trebuie sa pretuim si sa valorificam fiecare moment trait pentru a nu avea regrete si a ne dori sa dam timpul inapoi. 

Daca privim parcursul vietii ca pe o clepsidra, putem alege sa profitam de sansa data avand grija sa pastram  cadoul in buna stare sau putem sa il aruncam in pod ca pe o vechitura, ca pe o jucarie sau un obiect iesit din uz, uitand de faptul ca nisipul din clepsidra se scurge oricum - si la loc de cinste si printre vechituri.

Poate va intrebati ce inseamna stima de sine si ce legatura are cu valorificarea cadoului suprem  si cu nisipul clepsidrei...am sa va impartasesc convingerea si crezul meu din propria experienta. De mic copil am fost invatata sa nu am regrete fata de nimic din ce mi se intampla. Daca la varsta inocentei nu prea stiam cum pot sa fac acest lucru, mai tarziu mi-am dat seama: sa imi stabilesc un set minim de valori pe care sa le respect in functie de orice situatie si sa cred ca din fiecare intamplare/actiune/decizie de succes sau esuata, am ceva de invatat care ma va ajuta in viitor. La mintea cocosului, nu? O concluzie evidenda pe care de altfel, ati mai auzit-o de-a lungul timpului de nenumarate ori. Ei bine, ar fi bine sa nu o luam in deradere si sa ii dam o mica sansa, aplicand-o macar odata. Astfel, am invatat sa trag foloasele din fiecare etapa a vietii si din fiecare deznodamant, fie el fericit sau dureros si am reusit sa ma educ sa nu am regrete! 

Sunt un om norocos si fericit! Sunt deosebit de recunoscatoare pentru persoanele din viata mea, pentru sentimentele pe care traiesc, pentru valorile pe care mi le-am descoperit, pentru lucrurile pe care le am; pentru asteptari; planuri, vise, etc. De fapt, aici vroiam sa ajung: sa subliniez importanta definitorie pe care o are recunostinta in drumul pe care il avem de parcurs pana la atingerea stimei de sine. 

Indiferent cat de abatut, trist, demoralizat sau strain te-ai simti de ce se intampla in jurul tau, nu uita niciodata ca ai o sumedenie de lucruri pentru care poti fi recunoscator! Odata ce reusesti sa le identifici, verbalizeaza-le si repeta-le pana cand simti puterea pe care o au asupra ta! Gandeste-te cat de bine te fac sa te simti si cat de puternic esti de fapt! Regaseste-ti valorile si onoreaza-le in fiecare moment al vietii. Poate fi greu, foarte greu, insa odata ce inveti sa nu iti incalci valorile vei vedea cat de implinit te vei simti!

Acest este indemnul meu: Fii recunoscator! Onoreaza-ti valorile! Simte implinirea! Sterge de praf clepsidra..este un cadou nepretuit!

sursa poza: http://www.femeiastie.ro

Metafora absurdului si atractia imposibilului

Am recitit de curand urmatoarea metafora a lui Nichita Stanescu: "Absurdul este o forma a ratarii sublimului" si ma gandeam cat de aplicabila si actuala este pentru zilele noastre. Teama de nou, de necunoscut, incercarea de minimizare a riscurilor, goana dupa un venit/job/trai sigur ne ancoreaza intr-o realitate cruda, searbada si fara prea multe provocari (nu ca nu ar exista, ci nu dorim sa le luam in seama). Chinga ne strange atat de tare incat uitam sa traim, sa speram sau sa visam. 

Recunosc...si mie mi-a luat ceva timp sa inlatur "absurdul" din viata mea - fie sub forma de cuvant uzitat prea des, fie sub forma reprezentarii lui. Putem considera ca este absurd sa nu visam, insa nu putem considera un plan (fie el cat de nerealist)sau o asteptare a fi absurd/a. Absurditatea survine atunci cand ne infranam dorintele, cand ne coboram standardele, cand sustinem ca ne cunoastem limitele (nimic rau in a le cunoaste) si nu dorim sa le depasim (this is wrong!); cand nu luam/ amanam o decizie doar din cauza fricii de esec sau cand nu cedam sentimentelor doar pentru ca nu credem ca sunt fondate.

In timp ce unii se ascund in cochilia sigurantei, aplicand tehnica pasilor marunti dar siguri, fugind de tot ceea ce inseamna noutate, altii sunt atrasi de imposibil, sunt tentati sa incerce ceva in ce putini cred sau se aventureaza. Ferice de acestia! Asa cum spuneam si intr-un post anterior, cautarea sigurantei nu reprezinta un lucru rau, la fel cum aventurarea orbeasca nu reprezinta un lucru bun, insa trebuie sa existe un echilibru intre siguranta si risc; intre realism si reverie; intre dorinta de a pastra ce avem si dorinta de a inmulti si de a inbunatati ce avem; riscurile asumate trebuie sa fie si ele calculate, la fel cum cochilia trebuie si ea sparta pentru a putea fi luminate acele ganduri ascunse care ne pot aduce un plus.  

Ask yourself a few questions and find out if you are a pearl into a shell or a seagull in the sky!

Patience...Don't try, start being patient!

Rabdarea...este cu adevarat o virtute! Asta nu inseamna ca cei care nu au facut uz de ea pana acum nu pot sa invete sa apeleze la ea. Rabdarea se invata ca orice alt lucru, insa bineinteles, este nevoie de antrenament! 

Cum invatam sa avem rabdare?

Desigur, nu exista o reteta! Tine de fiecare in parte cum reuseste sa isi planifice actiunile si sa-si gestioneze reactiile si trairile.  Credinta mea este urmatoarea: odata ce ne angajam intr-un set de actiuni (de preferat planificate in prealabil, a caror indeplinire ne va conduce catre obtinerea scopului dorit) si depunem tot efortul, pasiunea, expertiza si increderea noastra pentru ca acest actiuni sa aiba rezultatul scontat, nu  avem niciun motiv de ingrijorare. Anxietatea, nerabdarea, frica de esec, etc nici nu trebuie sa intre in discutie deoarece:

1. odata ce ne angajam intr-o actiune, se presupune ca am facut acest lucru in mod constient si ca ne-am asumat toate riscurile aferente

2. la momentul la care ne-am facut planul de actiune, am analizat si am minimalizat posibilele riscuri

3. increderea ca efortul si pasiunea depuse trebuie sa isi primeasca recompensa mai devreme sau mai tarziu

Presupunand ca am gasit propriile raspunsuri la  intrebarea de mai sus, este absolut firesc sa ne punem si urmatoaea intrebare:

Care este plusul pe care rabdarea il poate aduce in viata noastra?

"A avea rabdare" poate fi adaptat si transformat intr-o filozofie de viata, pe care aplicand-o in toate aspectele cotidianului va avea cu siguranta rezultate pozitive. Putem privi rabdarea ca pe un instrument indispensabil pentru imbunatatirea calitatii vietii. Imperativul dupa care ma ghidez este urmatorul: Nu trebuie sa asteptam sa ni se inatample lucruri bune ci trebuie sa actionam si sa daruim celor din jur tot ce avem mai bun. Nu trebuie sa asteptam nimic in schimb, sau sa facem ceva doar pentru recompensa. Toate "darurile" pe care le oferim (un cuvant, un zambet, un sfat, un ajutor, etc) se vor intoarce la un moment dat la noi, insa este gresit sa ne inpacientam cand boomerang-ul nu se intoarce! Daca invatam sa avem rabdare, recompensele vor veni de la sine, fara sa le asteptam sau sa ne gandim la ele.

Asa cum chiar si din cel mai arid si neprietenos teren poate sa creasca o impresionanata forma de viata, in acelasi mod vor da roade si actiunile noastre, atat timp cat avem rabdare!

Plus-valoarea pe care ne-o aduce rabdarea este in primul rand linistea interioara, multumirea si increderea in noi.

Pentru a va da un boost in definirea filozofiei vietii, va invit sa urmariti urmatorul filmulet al lui Steve Jobs: "How To Live Before You Die":http://www.ted.com/talks/steve_jobs_how_to_live_before_you_die.html

Fiecare lucru pe care il facem in viata  va avea la un moment dat un sens, chiar daca nu ne dam seama la momentul respectiv, totul este sa avem rabdarea necesara de a culege roadele actiunilor noastre.

Sursa foto 1:

http://cautare.poze.org/search/images?search=patience+is+a+virtue&type=image

Sursa foto 2 si 3: http://www.istockphoto.com/?lid=72977380&pcrid=4344855654&property=IS  

Back on Track...Very Excited About it!

Bine v-am regasit!

Dupa un concediu indelung asteptat, superb si relaxant, iata-ne intorsi din nou la treaba (job, business propriu, hobby-uri, etc). Sper ca si voi sa fi fost la fel de norocosi ca mine si sa fi profitat la maxim de perioada de "vacanta" avuta. Acest profit se refera (pe langa relaxarea si evadarea din cotidian) la senzatiile noi, experientele noi avute, oamenii noi pe care i-ati cunoscut, ideile si planurile de care ati fost asaltati in sinea voastra, etc. De ce spun asta? Pentru ca nu sunt putini cei pe care i-am auzit spunand urmatorul lucru: " de abia astept sa plec in vacanta si sa fug de tot, sa ma rup de orice contact, sa ma ascund undeva departe pentru a putea fi linistit/linistita si sa nu ma gandesc la nimic." 

Din punctul meu de vedere este foarte bine sa ne rupem de cotidian si sa plecam undeva departe, dar este bine sa facem asta pentru a ne regasi, pentru a ramane singuri cu gandurile noastre si pentru a medita. Este absolut necesar sa facem asta din cand in cand (atunci cand simtim nevoia si cand stim ca nu mai putem da acelasi randament) pentru a ne regandi strategia, pentru a reflecta asupra actiunilor si comportamentelor noastre, pentru a ne regandi sau reorganiza lista de prioritati.  In egala masura este adevarat ca sunt persoane care nici macar pentru asta nu mai au energie, iar "vacanta" luata are un singur scop: relaxare totala, fara niciun gand si niciun plan. Sub nicio forma nu judec aceste dorinte, ceea ce vreau sa spun este ca in opinia mea, suntem prea tineri pentru a ne gandi si a ne dori doar o astfel de vacanta. Consider ca nu am fost asaltati inca de atat de multe probleme astfel incat sa ne dorim o mare PAUZA de la tot. 

Personal, imi gandesc vacantele in termeni de experiente noi, interactiune cu oameni ce provin din diverse background-uri culturale (cat se poate de multi oameni; este incredibil ce perspectiva iti ofera o discutie cu o astfel de persoana), vizitarea unor locuri noi, necunoscute mie pana atunci (in cazul in care este posibil, locuri cat mai putin promovate turistic, pentru ca acestea sunt locurile in care poti lua adevartul puls al unui popor sau civilizatii). Concediul nu trebuie sa reprezinte o ruptura de oameni, ci dimpotriva, o ocazie extraordinara de a face noi cunostinte si de a obtine noi contacte (care cu siguranta te vor ajuta cand te vei  intoarce, in activitatea ta zilnica). Scopul nu este acela de a pleca in vacanta pentru a-ti imbogati reteaua de cunoscuti, insa reprezinta o oportunitate foarte buna de a face asta.

In concediu/vacanta/ pauza - numiti-o cum doriti- suntem relaxati, intr-o stare de spirit buna, optimisti, etc. Doar pentru acest simplu fapt putem gasi idei si solutii la problemele nostre fara ca macar sa ne gandim la ele. In timpul anului, prinsi fiind cu prea multe task-uri, probleme, etc, incercarea de a gasi solutiile pentru provocarile nostre poate fi mult mai anevoioasa. In concediu, relaxandu-ne, putem gestiona si prelucra mult mai repede stimulii, situatiile, persoanele din jurul nostru, astfel incat fara ca macar sa cautam un raspuns, el pur si simplu sa apara. Totul consta in a fi deschisi la semnalele ce ni se transmit si in a profita de fiecare dintre ele.   

Tot ce trebuie sa faceti este sa pastrati in minte cat mai vii amintirile si trairile din mica voastra pauza si sa va gasiti in aceste amintiri ale momentelor frumoasa resursele si energia pentru a va continua activitatea. Poate ca amintirea acelui sublim rasarit de soare vazut in prima dimineata a concediului va va insenina si zilele reci, posomorate de iarna; poate ca acel zbor deasupra norilor va facut sa va ganditi cu multa incredere si optimism la modul in care va puteti extinde afacerea sau, poate ca acel suvenir pe care l-ati cumparat cu mult drag pentru cineva apropiat sa reprezinte dorinta de a oferi celor din jur ceva de durata care sa le aminteasca intotdeauna de voi (aplica acest principiu si in activitatea ta zilnica... sigur va da rezultate!)

...la momentul potrivit

Am crescut rasunandu-mi in urechi " toate lucrurile se fac la timpul lor" sau "exista momentul potrivit pentru fiecare pas pe care trebuie sa il facem"! 

Fiind nerabdatoare de felul meu, multa vreme m-am intrebat ce inseamna acest moment potrivit ?. Nici acum nu pot spune ca stiu exact ce inseamna, insa am realizat urmatorul lucru: daca nu as fi realizat anumite lucruri la momentul lor, cel mai probabil nu le-as mai fi facut acum, sau daca le-as fi facut, rezultatul si urmarile nu ar mai fi fost aceleasi.

"La momentul potrivit" inseamna pentru mine: cand ai sansa sau cand simti ca trebuie! Si iata cum soarta si sentimentele isi dau mana pentru a creea momentul oportun!  Esential este totusi sentimenul pe care il incercam atunci cand suntem pusi in situatia de a alege, sau de a intreprinde ceva! Daca suntem siguri pe propriile forte si avem sentimentul ca putem valoriza sansa oferita, acela este cu siguranta momentul potrivit! In cazul in care timpul ne demonstreaza reversul, asta nu inseamna ca nu a fost momentul potrivit, ci dimpotriva: a fost momentul oportun pentru a realiza ca acel lucru nu era pentru noi, sau momentul oportun pentru a descoperi alternativele. Important este sa nu pierdem trenul...sa ne urcam in el  cu bagajul plin de incredere si entuziasm.

The clock is ticking! Asculta-ti sentimentele si NU pierde momentul!