Keep Your Dream! Follow it! Make it Real!

De ceva timp, ideea de pasiune si de vis nu imi da pace. Ma intalnesc cu ea adeseori in discutiile cu apropiatii, familia, cunostintele noi, etc si m-am gandit sa va impartasesc o anecdota care pe mine m-a inspirat foarte mult. Indemnul este, desigur:  Urmeaza-ti visul! Nu renunta la el! Pune pasiune in ceea ce faci!

Cum poti face asta cand cei din jur te descurajeaza, cand contextul nu este cel potrivit, cand vocea ta interioara se pune de-a curmezisul si nu iti da pace? Raspunsul este urmatorul: pe langa determinare, ambitie si actiune, cel mai important lucru este sa iti asculti inima, sa nu dai atentie vocilor carcotase si pur si simplu sa iti urmezi visul! Vizualizeaza-l in cele mai mici detalii, descrie-l, exprima-l! Este visul tau si tu esti singurul care il poate transforma in realitate. Nu lasa pe nimeni sa ti-l fure! 

Si acum, anecdota promisa, scrisa de un autor necunoscut:

" Am un prieten pe nume M.R., proprietarul unei ferme si a unei herghelii de cai. M-a lasat sa organizez la el la ferma un eveniment cu strangere de fonduri pentru ajutorarea tinerilor. 

M-a prezentat invitatilor spunand: " Vreau sa va spun de ce l-am lasat pe J. sa tina acest eveniment aici. Totul incepe cu o poveste veche despre un tanar, fiul unui dresor ambulant de cai, care mergea din ferma in ferma, din intrecere de cai in intrecere de cai, din herghelie in herghelie pentru a antrena si dresa caii. Astfel, fiul sau a fost nevoit sa isi intrerupa parcursul scolar in mod constant. Intr-unul din ultimii ani de liceu, tanarul a avut de scris o lucrare despre ceea ce doreste sa realizeze cand va fi mare, despre visul lui.

Dupa ce a primit aceasta tema, a stat toata noaptea si a scris o lucrare de sapte pagini, in care a descris minutios visul si obiectivul lui: acela de a detine la un moment dat o ferma si o herghelie de cai. A scris despre acest vis in cele mai mici detalii; ba chiar a desenat o diagrama pentru o ferma intinsa pe 200 de acri, aratand pozitia exacta a cladirilor, a grajdurilor si a pistei. Apoi a desenat planul unei case de 4000 mp care va fi ridicata in mijlocul fermei de vis de 200 de acri.

A pus mult suflet in acest proiect si urmatoarea zi a inmanat lucrarea profesorului. Doua zile mai tarziu a primit lucrarea inapoi. Pe prima pagina era inscris mare: nota "F" si o nota care spunea: "Vino sa vorbim dupa ora". Baiatul visator s-a dus sa vorbeasca cu profesoul dupa ora si a intrebat de ce a primit un "F".

Profesorul a raspuns: "acesta este un vis nerealist pentru un baiat ca tine. Nu ai bani. Provii dintr-o familie itineranta. Nu ai nicio resursa. A avea in proprietate o ferma de cai implica a avea foarte multi bani.Trebuie sa cumperi pamantul. Va trebui sa platesti pentru planuri, constructie, cai, urmand ca apoi sa platesti taxe foarte mari lunar. Nu exista nicio cale pentru a putea face asta vreodata." Dupa care profesorul a adaugat: "Daca vei rescrie lucrarea, pe baza unui vis mai realist, voi reconsidera nota."  

Baiatul s-a intors acasa abatut si s-a gandit indelung la ce s-a intamplat. L-a intrebat si pe tatal sau ce ar trebui sa faca, iar acesta i-a raspuns: "Fiule, de data aceasta tu esti cel care trebuie sa decida. Oricum, eu cred ca este o decizie foarte importanta pentru tine." In final, dupa ce s-a gandit timp de o saptamana, baiatul s-a intors la scoala cu aceeasi lucrare, fara a face nicio schimbare. I-a spus profesorului: "Poti pastra F-ul si eu imi voi pastra visul."

M.R. s-a intors apoi catre invitati si a spus: "Va spun aceasta poveste pentru ca stati in casa mea de 4000 mp, care se afla in mijlocul fermei mele de cai de 200 de acri. Inca mai am  acea lucrare din liceu inramata deasupra semineului. Si cea mai frumoasa parte a povestii este ca acum doua veri, acelasi profesor a venit la mine cu 30 de elevi pentru a campa la ferma mea pentru o saptamana. Inainte sa plece, profesorul mi-a spus: "M., acum iti pot spune ce am pe suflet. Cand eram profesorul tau, eram ceva ce poti numi un "destramator" de vise. In acei ani am furat visele multor elevi. Din fericire, tu ai avut suficienta determinare si simt practic si nu ai renuntat la al tau."

Asa ca nu lasa pe nimeni sa-ti fure visul. Urmeaza-ti inima, indiferent ce se intampla!

My Inner Child

Am placerea sa va impartasesc faptul ca azi am participat la un eveniment transformational si experiential extraordinar. Workshop-ul se numea "Re-nastere in bucurie" si pot spune, cu mare bucurie, ca asteptarile setate in drum spre eveniment au fost cu mult depasite de rezultat.   

Pentru mine, bucurie inseamna culoare, joc, zambet, libertate, miresme. M-am jucat si am experimentat, am simtit si m-am bucurat descoperind copilul din mine; am ras alaturi de el si i-am dat libertate de exprimare. L-am lasat sa creasca si sa se dezvolte in armonie, cu sinceritate si deschidere. Am invatat sa ma abandonez in acest joc, sa imi ofer tot timpul din lume pentru a ma juca,  pentru a fi libera de orice masca. Am invatat sa explorez fara sa am nevoie de un labirint in care sa ma ascund, sa fiu arhitectul propriei vieti, sa ascult in profunzime vocea acestui copil amutit, sa gandesc si sa privesc lumea din jur in mod creativ.

M-am jucat cu abundenta senzatiilor si sentimentelor de implinire, bucurie, abandonare in sine si ma simt tare bine! Zambetul nu mi-a disparut de pe buze, iar dorinta de re-nastere si re-descoperire mi-au incoltit si mai tare in inima. M-am decis sa imi ofer mai mult timp pentru a mirosi trandafirii.

In urma jocului, re-nasterea mea s-a materializat prin conturarea unui basm, care indeamna la visare, la vizualizare si experimentare a unei lumi perfecte pentru fiecare dintre noi, basm pe care am sa vi-l impartasesc in  intregime intr-un blog post ulterior. 

Ii multumesc Andreei Voroneanu (http://www.andreeavoroneanu.ro/) pentru inspiratie, sustinere si pentru crearea acestui spatiu de infinita bucurie si explorare. 

Copilul meu interior rade si se bucura de libertate! Al tau ce face?

Dimensiunea Riscului (Partea II)

Referitor la acest subiect, am promis si o a doua parte care sa trateze modalitatea prin care sa ne debrasam de acest bagaj inutil de temeri, prin care sa ieşim de sub imperiul riscului. Daca primul articol parea "zugravit" in culori prea sumbre, aceasta a doua parte va prinde contur sub lumina solutiilor si posibilitatilor pe care le avem la indemana pentru a infrunta temerile. 

Va indemn sa aveti curajul de a fi neinfricati si sa faceti zi de zi un pas cat de mic pentriu consolidarea propriei forte si increderi. Sprijin aceste cuvinte cu ceea ce spunea Pablo Picasso - "Intotdeauna fac ceea ce nu pot face, pentru a invata cum sa fac" (I am always doing that which I cannot do, in order that I may learn how to do it ).

Astfel, am sa va rog sa reflectati/ analizati/judecati/ cele de mai jos:

• iti place prea mult siguranta, dar simti ca nu avansezi atat de repede precum ti-ai dori? 
• te simti bine in zona ta de confort si nu visezi decat la o viata linistita si fara stres? 
• nu ai fost invatat(a) sa-ti asumi riscuri si nici nu te simti prea bine in astfel de situatii? 
• simti ca "siguranta" job-ului actual te impiedica de la a duce o viata cu adevarat satisfacatoare, de succes? 
• iti este teama de reactia celor din jur daca vei incerca ceva iesit din comun? 
• iti este frica de schimbare? 

Nevoia de siguranta este omeneasca si este normal sa fim atrasi catre lucrurile familiare si predictibile. Ne plac lucrurile pe care le cunoastem si le putem controla cu usurinta, insa asa cum ne spune Hellen Keller, "Siguranta este in mare parte o superstitie. Nu exista in natura si nu este ceva ce poate fi experimentat ca atare; a evita pericolele nu este mai sigur pe termen lung decat expunerea voita. Viata fie este o aventura indrazneata, fie nimic!" 

Astfel, indemnul meu este de a face urmatorul exercitiu de vizualizare, care se bazeaza pe principiul; "face your fear": 

Inchide ochii, inspira adanc si expira de cateva ori. Vizualizeaza aspectul sau situatia de care iti este teama. Contureaza-l cat mai detaliat in mintea ta. Da-i viata si personifica-l. Apoi imagineaza-ti ca esti intr-o incapere diferita si ca trebuie sa ajungi la el sa il vezi mai bine. Treci pragul imaginar al fricii si priveste necunoscutul; da mana cu el si priveste-l in ochi; cerceteaza-l si familiarizeaza-te cu el; observa cum ceata si negura se ridica; recunoaste-i partea prietenoasa; constientizeaza cum sentimentul de teama dispare si cum increderea ca poti sa petreci mai mult timp in compania lui devine din ce in ce mai mare. Observa cum stima de sine creste pentru ca ti-ai infruntat temerile si pentru ca ti-ai mai depasit o limita. Priveste cum himera fricii dispare; recunoaste ca ai facut un efort, si bucura-te de recompensa pe masura.

Aceasta este ratiunea pentru care vrem sa ne invingem temerile si pentru care suntem dispusi sa ne asumam si riscuri: recompensa primita; siguranta de sine intarita; increderea ca lucrurile care conteaza cu adevarat pentru noi nu se afla la o aruncatura de bat, in gradina sigurantei, in care am fost obisnuiti sa plantam florile comoditatii si ale previzibilului, ci dincolo de acest gard de poveste, undeva in lumea larga. Pentru a putea sa le gasim si sa le atingem trebuie sa ne luam inima in dinti si sa pornim in calatorie; sa ne asumam riscuri si sa fim puternici in fata incercarilor multiple de auto-sabotare! 

Iluzia sigurantei ne orbeste, in timp ce viata trece pe langa noi; din cauza fricii ne ascundem in beciurile predictibilului si uitam sa ne traim viata! Ai incredere in tine si in instinctele tale, imprieteneste-te cu necunoscutul si incepe sa iti traiesti viata!

sursa foto: onceupona-girl.tumblr.com 

Cand orologiul bate...

In cinstea noului an ce se apropie si drept multumire pentru anul ce urmeaza sa isi ia "la revedere", am sa dedic acest articol bilantului de final de an. Ca la fiecare cumpana dintre ani, privim retrospectiv, analizam si criticam sau laudam actiunile, reusitele sau dezamagirile, relatiile si intamplarile de peste an, pentru a putea pasi granita celui nou cu o povara cat mai mica si cu un bagaj cat mai mare de planuri si nazuinte pentru cel ce va veni. Pana nu demult, asa am privit eu lucrurile, insa am invatat si am inceput sa aplic o alta metoda decat cea descrisa mai sus - pe care eu o numesc "Sacul lui Mos Craciun". Daca inainte judecam acest bilant in termeni de "bagaj", de "povara", acum privesc momentul ca pe un dar mult ravnit! Nu mai este vorba de un prag ce trebuie trecut, ci de continuarea unui parcurs; nu este vorba de selectarea momentelor, amintirilor placute sau a reusitelor pe care sa le luam cu noi in noul an; nu mai este vorba de a ne descotorosi de esecuri, dezamagiri, sau obstacole. Toate lucrurile de care am avut sau nu parte, reusitele deopotriva cu realizarile fac parte din noi; ne definesc ca indivizi si indiferent cat de putin ne-au placut anumite situatii sau rezultate, ele ne-au ajutat sa ajungem la momentul prezent; ne-au ajutat sa crestem; sa evoluam, sa invatam, sa ne cunoastem mai bine si sa ne depasim limitele. 

Astfel, metoda pe care am inceput sa o aplic pune mare pret pe  acceptare, recunostiinta si vizualizare. In primul rand ma accept ca individ cu bune si cu rele, analizez, imi judec la rece punctele slabe si in egala masura ma bucur si ma mandresc cu realizarile mele; Urmatorul pas este sa gasesc determinarea de a imbunatati neajunsurile; dorinta de a nu rata nicio sansa de evolutie personala si cel mai important sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita. Nu in ultimul rand, vizualizarea ma ajuta la faurirea planurilor de viitor si la stabilirea pasilor pe care ii am de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse.Tot acest exercitiu de analiza, rememorare si de recunostinta, reprezinta hrana spirituala pentru finalul de an, iar plamadirea planurilor, vizualizarea si proiectia lor in viitor, reprezinta portia mea de ambrozie pentru noul an. 

In cazul meu, cei trei pasi de mai sus ma ajuta sa am un parcurs lin, fluid, continuu; nu am nevoie sa trec un prag; sa ma opintesc pentru a trece cu sacul plin in spate in noul an. Sacul este usor pentru ca este plin doar cu experiente, trairi, senzatii, arome, miresme si sentimente de recunostinta. Cumpana dintre ani nu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa il trecem, ci o sansa, un dar nepretuit. In timp ce anul pe care il lasam in spate ni-l putem imagina ca pe o panza pictata la refuz cu umbre, penumbre si conuri de lumina, anul ce isi deschide bratele poate fi o  panza de un alb imaculat pe care sa ne proiectam dorintele, ca odata ce orologiul suna sa putem incepe a trasa primele tuse.

Dimensiunea Riscului (Partea I)

Riscul reprezintă laitmotivul vieţii cotidiene al realităţii lumii înconjurătoare.  Curiozitatea  legată de controversata semnificaţie a cuvântului  „risc” ne face să realizăm că printr-un simplu click, motoarele de căutare de pe internet ne dezvăluie o listă kilometrică de linkuri legate într-un fel sau altul de această vocabulă. Fie că este vorba de riscuri legate de mediul înconjurător, fie că este vorba de riscuri medicale, economice, politice,  până la cele ce ameninţă viaţa pe Terra, expresii şi cuvinte precum „încălzire globală, terorism, epidemii, incurabil, grijă, frică, teroare, pericol iminent, apocalipsă, sunt cuvinte ce se repetă obsesiv în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Toate aceste ameninţări , prezentate de mass media  într-o aşa manieră încât să înspăimânte opinia publică mai mult decât este cazul, goana după senzaţional a liderilor de opinie, din întrega lume, conduc la o conturare apocaliptică a zilelor pe care le trăim si la agasare psihica. 

Prezentul ne dezvăluie, pe măsură ce orele şi minutele trec, o realitate sumbră,din ce în ce mai sumbră, o situaţie ce a scăpat de sub control şi din care se pare că nu mai avem scăpare, însă asta nu e totul, viitorul pare a nu se mai întrevedea deloc, din cauza acestui fog  de haos, produs de panica şi frica de riscurile care se presupune că ne pândesc la orice pas.  Aşa cum spune  Frank Furedi, trăim într-o epocă a „culturii fricii”, suntem dominaţi şi conduşi de incertitudini de suspiciuni şi de isteria confruntării cu orice fel de risc. Amploarea pe care a luat-o fenomenul riscului, în general vorbind, este de neimaginat.  Este încurajată suspiciunea, neîncrederea în cei de lângă noi,  mass media ne încurajează să fim precauţi la orice pas, să fim atenţi la ce vorbim, la ce facem, pe unde mergem, cu cine suntem, pentru că este mai bine să prevenim decât să tratăm. Este perfect adevărat că încă de la vârste fragede ne este inoculată acestă idee de a nu avea încredere în străini, ca să citez ce mi s-a spus mie: „să nu vorbeşti cu oamenii străini, nici dacă te întreabă ceva; tu să mergi mai departe şi sa îţi vezi de treabă”.   Este la fel de  adevărat că este bine să fim precauţi dar asta nu înseamnă că trebuie să ne formăm din această recomandare un crez, care să ne conducă la isterie. 

Cum facem sã ne debrasãm de acest bagaj inutil de temeri, cum facem sã ieşim de sub imperiul riscului şi ce anume putem face la nivel individual pentru a putea sã zarim şi razele soarelui în toatã aceastã negurã, am sã vã dezvalui în partea a doua a acestui post. 

Sursa photo:www.mbamassey.com 

Thoughts...

                                                       Some things have purpose

                                                       And others pointless are

                                                       With every drop of rain that falls

                                                       Shattered  whispers, your name calls

                                                       The see breeze embraces you

                                                       And the down smiles at you

                                                       We’re like two grains of sand

Trecerea de la "a avea" la "a trai"

Pentru ca ultima perioada pe care am trait-o reprezinta o suma de zambete, impliniri, intalniri cu oameni minunati, sperante, vise implinite si o sumedenie de planuri creative si pline de inspiratie, vreau sa va impartasesc micul meu secret. 

A trecut mult timp pana sa inteleg ca bucuriile si esenta trairii noastre vin din lucrurile mici, simple; a trecut mult timp pana am invatat sa "VAD" ceea ce este realmente important si sa constientizez ceea ce ma face cu adevarat fericita; insa acum sunt recunoscatoare ca  VAD, SIMT si ZAMBESC cu toata fiinta. 

Micul secret de care va vorbeam se referea la a ne educa in spiritul trairilor si nu in cel al posesiei. Este mult mai usor sa ne motivam spunand : "imi doresc o carte" decat sa aprofundam dorinta si sa spunem: "imi doresc sa traiesc experienta de a citi acea carte". Atat timp cat ne raportam la posesie; atat timp cat ne dorim si ne concentram pe a avea  x, y lucruri, depunem eforturi pentru a intra in posesia lor, iar dupa ce ne satisfacem dorinta, uitam de scopul pentru care ni le-am dorit; uitam pentru ce am facut efortul de a le avea. 

De indata ce incepem sa ne concentram mai mult pe dorinta de a trai o experienta; de a simti un anumit lucru; de a vedea ce trairi ne vor incerca, lucrurile incep sa se schimbe de la sine si actiunile pe care le desfasuram se vor elibera de sub povara "efortului", de sub povara imperativului "trebuie sa il am". 

Odata cu dorinta de posesie, desi credem ca acea dorinta ne motiveaza sa realizam ce ne-am propus, in mod inconstient ne va trage inapoi; iar motivarea se va transforma in dezamagire. De ce se intampla asta? Pentru ca nevoia de a avea ceva dezvaluie lipsa acelui lucru, iar lipsa este asociata adeseori unei nemultumiri; astfel, fara a fi constienti, ne obisnuim cu ideea ca nu putem fi impliniti pana nu vom avea ce ne dorim. Drept urmare, daca ne obisnuim mintea cu "a dori experiente" si nu lucruri, focusul se va muta pe multumire, entuziasm si implinire. 

Tinand cont de cele de mai sus, zambetul si starea de bine au devenit o a doua natura. Acum imi este mult mai usor sa fiu deschisa, optimista si entuziasta. Acum nu imi mai doresc o diploma, ci imi doresc sa traiesc experienta de a invata lucruri noi; nu imi mai doresc un pian, ci imi doresc sa traiesc momentul in care sa ii incant pe ceilalti cu o partitura interpretata la pian; nu imi mai doresc sa cumpar cadouri, ci imi doresc mai mult decat orice sa ii bucur pe cei dragi oferindu-le caldura, un zambet sincer, o incurajare, un gand inspirat; imi doresc sa traiesc sentimente profunde de prietenie, iubire, recunostinta, armonizare; imi doresc sa ma bucur de cuvinte, sentimente si imbratisari apasate, sincere si puternice! 

Linistea interioara, caldura, impacarea cu propria persoana si bucuria de a trai se vad pe chipul nostru si transpar in relatiile cu cei din jur.

Try this, enjoy it and share with others! :-)