Nu stiu pentru voi, insa in ceea ce ma priveste, Micul Print reprezinta o capodopera, o sursa nesecata de inspiratie si de intelepciune. Ori de cate ori o recitesc, desprind cu totul alte invataturi; de fiecare data imi conduce gandurile, imaginatia catre alte taramuri ale hartii proprii. Fie ca vorbim de setea de cunoastere, fie ca vorbim de un drive creativ, sau de dorinta de evadare a copilului din noi, aceasta carte reprezinta pentru mine prima raza de soare a primaverii, primul colt de iarba si primul ghiocel plapand.
In randurile ce urmeaza redau unul din capitolele mele preferate, ce reprinta un exercitiu de coaching valoros. Dincolo de sentimentul apasator al singuratatii si de greutatea de a fi neinteles, povestea Micului Print ne transmite un sentiment de reusita, de impacare; ne indeamna sa ne descoperim pasiunile, sa reinviem copilul din noi si aspiratiile de mult uitate. Micul Print ne inspira, ne ghideaza, ne aduce mai aproape pe oameni, ne incita curiozitatea explorarii si ne deschide apetitul de auto-cunoastere.
"Micul print se urca pe un munte inalt. Singurii munti, pe care ii vazuse el vreodata, erau cei trei vulcani ai lui, care-i ajungeau doar pana la genunchi. Iar de vulcanul stins se folosea ca de un scaunel. "De pe un munte cat acesta de inalt - isi zise el atunci - am sa vad dintr-o privire toata planeta si toti oamenii ..." Insa nu zari decat colturi de stanca, foarte ascutite.
- Buna ziua - zise micul print intr-un noroc.
- Buna ziua ... Buna ziua ... Buna ziua ... - raspunse ecoul.
- Cine sunteti voi? zise micul print.
- Cine sunteti voi ... cine sunteti voi ... cine sunteti voi ... - raspunse ecoul.
- Fiti prietenii mei, sunt singur - zise el.
- Sunt singur ... sunt singur ... sunt singur ... - raspunse ecoul.
"Ce planeta caraghioasa! se gandi el atunci. Numai uscaciune, numai stanca colturoasa, numai sare. iar oamenii n-au nici un pic de fantezie. Nu fac altceva decat sa-ngane ceea ce le spui ... Acasa, eu aveam o floare: vorbea intotdeauna ea intai ..."
Prima data cand am citit aceste randuri am desprins indemnul de a-mi acorda timpul necesar sa ma descopar; de a-mi da frau liber imaginatiei si de a avea fantezie. Mi-am dat seama ca nu sunt un om mare infometat de cifre si explicatii seci, ci un om mare care asculta de copilul din mine si care isi doreste sa se suie pe un vulcan si sa vada "toata planeta si toti oamenii"; un om mare care vede oaia din cutie si elefantul din sarpele boa.
Va invit si pe voi sa descoperiti ce va inspira din aceasta povestioara si sa va aduceti aminte de voi, de cine sunteti; sa reaprindeti vulcanul din voi.
sursa foto:miculprint.go.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu