Tinuta Zilei - Echiparea pentru Succes

                                                              photo source: wallpapers.jurko.net

Poate veti crede ca acest post este despre styling sau moda, insa este despre asteptari, stare de spirit, credinte, obiective, despre bucuria prezentului  si nu in ultimul rand despre alegerea modului de a trai si de a actiona.

Cand spun "tinuta zilei" ma gandesc in primul rand la starea mea mentala, spirituala si fizica; la cum aleg sa fiu in acea zi; la ce aleg sa gandesc, sa vorbesc, sa transmit, sa simt; la ce obiective tintesc; la ce aleg sa gust sau sa ating, la ce schimbare vreau sa aduc; la gradul de autenticitate si de creativitate pe care il pun in serviciul atingerii telurilor propuse.

Am ales sa scriu despre subiectul acesta pentru ca am observat cat de important este sa ne gasim sau sa ne regasim stilul; stilul de viata; stilul vestimentar; stilul de a aborda situatiile din viata noastra; stilul de a ne relaxa; de a explora si de a creste ca indivizi pentru a atinge succesul (in sensul pe care fiecare il dam acestui termen).

Pentru a reprezenta cele de mai sus, am sa va dau exemplul propriei interpretari, intr-o maniera jucausa:

Incep dimineata cu un zambet pe buze si cu un gand recunoscator pentru ziua minunata pe care o am in fata. Pana sa ma dau jos din pat, in timp ce ma rasfat cu ultimul minut de relaxare, raspund la intrebarile: Cum ma simt azi? si Ce vreau sa obtin azi?  Cu raspunsurile in minte imi aloc timp pentru un mic ritual matinal care sa ma energizeze pentru intreaga zi (fie ca este vorba de cateva exercitii fizice; de o alergare in parc; de rostirea unor afirmatii puternice; de cateva minute de meditatie sau de a savura cafeaua si un mic dejun plin de vitamine pe acordurile unor piese muzicale preferate);  apoi, in functie de cum ma simt si de ce obiective vreau sa indeplinesc in ziua respectiva, adopt tinuta adecvata (de exemplu, in timp ce pentru unii, alegerea unor anumite piese vestimentare, a unor anumite culori si accesorii va avea un efect pozitiv asupra lor si asupra increderii si reusitei, pentru altii conteaza sa isi "accesorizeze" ziua cu un filmulet motivational; cu citirea catorva pagini dintr-o carte de suflet). In ceea ce ma priveste, privesc tinuta vestimentara ca pe un mijloc care imi poate sustine atitudinea si modalitatea de abordare a situatiilor zilnice; insa mai importanta decat asta este echiparea trusei de "prim ajutor" (atitudinea pozitiva; credinta puternica de reusita; obiective indraznete; curiozitate si placerea de a trai fiecare clipa). 

Astfel, cu acest bagaj de energie, pot incepe activitatile zilnice, fiind sigura ca sunt bine echipata pentru "intemperii"; nu toate task-urile pe care le avem de indeplinit sunt placute; nu toate situatiile intalnite ne vor face placere, ba chiar unele ne pot supara, dar atat timp cat suntem pregatiti pentru a trece peste ele; atat timp cat avem antidotul (credinta in reusita, determinarea si puterea de a zambi) putem depasi obstacolele ce se ivesc in calea noastra.

Suntem diferiti si in timp ce pentru unii functioneaza un lucru, pentru altii poate sa functioneze un cu totul altul, iar important este sa ne concentram atentia pe noi, pe ce simtim, pe ce ne dorim; pe modul in care vrem sa actionam. Stilul de a face asta poarta amprenta personala a fiecaruia si nu exista retete infailibile de atingere a succesului general valabile.

Aaa..si sa nu uit de un pont care pentru mine functioneaza: cu agenda in fata si cu numai cateva stelute aurite (sub forma de autocolante, pe care le puteti gasi cu usurinta la orice papetarie) acordati premii zilelor pe care vreti sa le traiti memorabil. Astfel, lipiti in agenda cate o steluta in dreptul zilelor pe care le doriti de nota 10 (fie ca aveti un eveniment important sau ca este pur si simplu o zi obisnuita in care nu aveti inca nimic programat, lipiti spteluta si lasati-va surprinsi de efect). Every day can be a golden star day! Ceea ce conteaza este sa fiti consecventi cu planurile voastre si armonizati ca minte, trup si suflet astfel incat sa aveti cu adevarat o zi memorabila. 

Pe final, va readuc in atentie indemul lui Eckhart Tolle Puteti face fata intotdeauna clipei prezente! Raspunsul, puterea, actiunea corecta sau resursele necesare vor fi prezente atunci cand veti avea nevoie de ele, nu inainte si nici dupa aceea.

Eu sunt stapanul sortii mele

Pe parcursul ultimelor saptamani, mi-au rasunat in minte cuvintele lui Nelson Mandela: “I am the master of my fate; I am the captain of my soul.” Crezand cu tarie ca nimic nu este intamplator si ca aparitia acestor cuvinte in mintea mea pe fondul evenimentelor traite, nu sunt lipsite de insemnatate, m-am asezat in fata calculatorului pentru a scrie cele ce urmeaza.

Primul insight referitor la cuvintele de mai sus s-a produs in timpul intalnirii de la Coaching Support Group din luna martie 2012, cand Elena Capruciu ne-a provocat cu intrebarea “De ce sa facem Coaching?” Motivele si raspunsurile la aceasta intrebare, desi nenumarate - atat din punct de vedere al celor care profeseaza in domeniul coaching-ului cat si al celor care experimenteaza in calitate de clienti – sunt prea putin diferite.

De ce spun ca motivele nu sunt cu mult diferite si de ce in mare parte sunt intersajabile? Pentru ca inainte de orice suntem oameni, iar una din nevoile noastre cele mai mari este sa fim ascultati si intelesi. Pentru ca avem nevoie sa ne impartasim gandurile si sentimentele celor care ne asculta cu adevarat si nu ne judeca. Astfel, fie ca purtam sau nu palaria coach-ului avem nevoi comune. Avem nevoia unui mediu sigur si luminos in care sa putem planta semintele de valoare ale ideilor si planurilor noastre. Avem nevoie de soare (deschidere) si de apa (angajament) pentru ca semintele sadite sa rodeasca. In spatiul de coaching, atat coach-ul cat si clientul sunt responsabili de construirea si pastrarea acestui spatiu propice crearii si dezvoltarii.

Regasirea sinelui; atingerea obiectivelor; implinirea viselor; regandirea optiunilor; gasirea si onorarea valorilor; depasirea limitelor; indepartarea blocajelor; celebrarea reusitelor; regandirea si depasirea esecurilor; gasirea si mentinerea motivatiei sunt doar alte cateva exemple de motive pentru care sa facem coaching.

Citeste intregul articol aici: http://coachinginbucuresti.blogspot.com/2012/04/eu-sunt-stapanul-sortii-mele.html

sursa foto:petsfoto.com  

Coach-ul Micul Print

                                          

Nu stiu pentru voi, insa in ceea ce ma priveste, Micul Print reprezinta o capodopera, o sursa nesecata de inspiratie si de intelepciune. Ori de cate ori o recitesc, desprind cu totul alte invataturi; de fiecare data imi conduce gandurile, imaginatia catre alte taramuri ale hartii proprii. Fie ca vorbim de setea de cunoastere, fie ca vorbim de un drive creativ, sau de dorinta de evadare a copilului din noi, aceasta carte reprezinta pentru mine prima raza de soare a primaverii, primul colt de iarba si primul ghiocel plapand. 

In randurile ce urmeaza redau unul din capitolele mele preferate, ce reprinta un exercitiu de coaching valoros. Dincolo de sentimentul apasator al singuratatii si de greutatea de a fi neinteles, povestea Micului Print ne transmite un sentiment de reusita, de impacare; ne indeamna sa ne descoperim pasiunile, sa reinviem copilul din noi si aspiratiile de mult uitate. Micul Print ne inspira, ne ghideaza, ne aduce mai aproape pe oameni, ne incita curiozitatea explorarii si ne deschide apetitul de auto-cunoastere. 

"Micul print se urca pe un munte inalt. Singurii munti, pe care ii vazuse el vreodata, erau cei trei vulcani ai lui, care-i ajungeau doar pana la genunchi. Iar de vulcanul stins se folosea ca de un scaunel. "De pe un munte cat acesta de inalt - isi zise el atunci - am sa vad dintr-o privire toata planeta si toti oamenii ..." Insa nu zari decat colturi de stanca, foarte ascutite.

- Buna ziua - zise micul print intr-un noroc.

- Buna ziua ... Buna ziua ... Buna ziua ... - raspunse ecoul.

- Cine sunteti voi? zise micul print.

- Cine sunteti voi ... cine sunteti voi ... cine sunteti voi ... - raspunse ecoul.

- Fiti prietenii mei, sunt singur - zise el.

- Sunt singur ... sunt singur ... sunt singur ... - raspunse ecoul.

"Ce planeta caraghioasa! se gandi el atunci. Numai uscaciune, numai stanca colturoasa, numai sare. iar oamenii n-au nici un pic de fantezie. Nu fac altceva decat sa-ngane ceea ce le spui ... Acasa, eu aveam o floare: vorbea intotdeauna ea intai ..."

Prima data cand am citit aceste randuri am desprins indemnul de a-mi acorda timpul necesar sa ma descopar; de a-mi da frau liber imaginatiei si de a avea fantezie. Mi-am dat seama ca nu sunt un om mare infometat de cifre si explicatii seci, ci un om mare care asculta de copilul din mine si care isi doreste sa se suie pe un vulcan si sa vada "toata planeta si toti oamenii"; un om mare care vede oaia din cutie si elefantul din sarpele boa. 

Va invit si pe voi sa descoperiti ce va inspira din aceasta povestioara si sa va aduceti aminte de voi, de cine sunteti; sa reaprindeti vulcanul din voi.

sursa foto:miculprint.go.ro

V for Value

                                                                                Sursa foto:loganskin.com.au 

Scent of a Value

Am revazut zilele trecute "Scent of a Woman" (nu pot sa rezist tentatiei de a savura acest film odata la 1-2 ani) si ca de fiecare data il privesc din perspective diferite. De data acesta, cuvantul care mi-a rasunat cel mai puternic in minte, a fost VALOARE. 

S-au scris tomuri pe aceasta tema si nu intentionez sa relatez aceleasi lucruri pe care le cunoasteti deja. 

Vreau doar sa va aduc aminte de "parfumul" unei valori. Vreau sa va intrebati ce conteaza cu adevarat pentru voi, ce va face sa vibrati? Care sunt acele lucruri care au valoare maxima pentru voi?

De indata ce suntem pe aceeasi frecventa cu aceste valori, de indata ce rezonam cu ele si le onoram prin actiunile si comportamentul nostru, perspectiva se schimba si realizam cat de usor inaintam pe drumul catre telul propus. Fie ca vorbim de abundenta, altruism, aventura, exuberanta sau de oricare dintre valori, odata ce le-am identificat si le-am ierarhizat, putem stabili mai usor parcursul nostru pe viitor; devenim constienti de momentele in care decidem, gandim sau ne comportam in rezonanta cu ele, sau de cele in care le incalcam. 

Identificarea si Onorarea Valorilor

Din punctul meu de vedere, clarificarea valorilor reprezinta o piatra de temelie pentru edificiul dezvoltarii personale. In momente de confuzie, de deriva, o intoarcere la valorile personale de baza sau o reclasificare a lor, ne poate conduce mai usor spre acel prim pas de care avem nevoie pentru a ajunge la mal.

Putem sa ne energizam viata depunand efort sa implementam valorile pe care ni le dorim in viata noastra si depunand efort sa le onoram pe cele care sunt cel mai aproape de sufletul nostru. Putem dezvolta strategii proprii de implementare a valorilor si odata ce ne dedicam acestui demers, lucrurile bune, pe care le dorim, vor veni cu usurinta sub forma unor noi oportunitati, sub forma unor noi surse de venit sau a altor forme de beneficii spirituale si materiale.

Partitura valorilor - exercitiu vizualizare

Va propun un mic exercitiu de vizualizare: imaginati-va sunteti o vioara, un pian, o harpa sau oricare alt instrument muzical. Pentru a putea atinge notele dorite de pe portativ (vislele, obiectivele noastre), este necesar sa atingem/apasam corzile sau clapele (acestea sunt valorile noastre) intr-un anumit mod. Imaginandu-ne ca fiecare coarda a viorii sau fiecare clapa a pianului reprezinta o valoare personala, modul in care alegem sa le atingem sau sa le apasam ne conduce catre atingerea notei dorite (telul nostru). Imaginati-va ca atunci cand actionati sau va comportati in neconcordanta cu valorile voastre, va va fi infinit mai greu sa ajungeti unde va doriti si sa fiti multumiti de rezultat; in egala masura, daca nu atingem clapa sau coarda corecta, nota urcata pe portativ va strica intreaga partitura. Atingeti coarda corecta si lasati-va purtati de notele melodioase catre partitura finala.

Acestea fiind spuse, va indemn sa va identificati, clarificati si sa va onorati valorile pentru a valsa catre visul vostru 


Your Values Determine Your Behavior

Cum vinzi in mod autentic?

Invitatul primului eveniment Coaching Support Group al anului 2012 a fost Dragos Nicolaescu, iar provocarea lansata acestuia a fost "Cum castigi clienti cand vanzarile te sperie?". Fie ca lucram sau nu in domeniul vanzarilor, fie ca este un domeniu in care avem sau nu abilitati, vanzarile reprezinta un aspect care nu trebuie neglijat. Chiar daca nu vindem un produs in sine, ne vindem pe noi ca brand personal. Ne straduim sa concepem si sa promovam o imagine cat mai buna si de impact pentru a ne face cunoscuti sau pentru a castiga recunoasterea pe care o meritam. Autenticitatea si Pasiunea sunt doua concepte care nu ar trebui sa ne fie straine, ba mai mult, este recomandat ca acestea sa stea la baza modului nostru de a fi, de a interactiona si de a actiona. 

Pasiunea este o „tehnica” de vanzare subestimata si prea putin folosita. Deasemenea, reprezinta ceva ce nu se poate invata sau cuantifica. Reprezinta un atu personal, care impreuna cu un fel de a fi autentic poate transforma radical modelele de vanzare clasice. 

La intrebarea „Ce vinzi mai intai: produsul sau pe tine?” , Dragos a raspuns : „In primul rand te vinzi pe tine si apoi produsul. Daca nu te faci placut, clientul nici nu va fi interesat de produs.” Aici intra in discutie increderea in propria persoana si calitatea relatiei pe care reusesti sa o stabilesti cu clientul. Daca imaginea personala este buna (aspect, pregatire, discurs), daca impresia pe care o creezi este deasemenea buna si daca prin „metoda personala” (autenticitate, pasiune) ai castigat increderea clientului, vanzarea este in proportie de peste 50% realizata. Daca la asta adaugi si un produs bun, in care crezi, iar „ambalajul” acestuia (imaginea ta si a produsului -promovate corespunzator) este unul atragator, finalizarea vanzarii este mai aproape decat credeai.

Am simtit de multe ori presiunea regulilor si modelelor prafuite de vanzari; am simtit cum ma sufoc la auzul „noilor” indemnuri si tehnici „infailibile” de vanzari; tehnici menite sa te transforme peste noapte in „atotputernicul” om de vanzari agresiv si impersonal. Cuvintele lui Dragos au fost ca o gura de aer proaspat si ne-au provocat sa dezvoltam propriile tehnici de vanzare, in mod creativ si autentic.

In loc de concluzie, va reamintesc indemnurile serii: Be authentic! Be enthusiastic! Be passionate! Trust yourself! 

„For every sale you miss because you're too enthusiastic, you will miss a hundred because you're not enthusiastic enough.” Zig Ziglar

http://coachinginbucuresti.blogspot.com/ 

Keep Your Dream! Follow it! Make it Real!

De ceva timp, ideea de pasiune si de vis nu imi da pace. Ma intalnesc cu ea adeseori in discutiile cu apropiatii, familia, cunostintele noi, etc si m-am gandit sa va impartasesc o anecdota care pe mine m-a inspirat foarte mult. Indemnul este, desigur:  Urmeaza-ti visul! Nu renunta la el! Pune pasiune in ceea ce faci!

Cum poti face asta cand cei din jur te descurajeaza, cand contextul nu este cel potrivit, cand vocea ta interioara se pune de-a curmezisul si nu iti da pace? Raspunsul este urmatorul: pe langa determinare, ambitie si actiune, cel mai important lucru este sa iti asculti inima, sa nu dai atentie vocilor carcotase si pur si simplu sa iti urmezi visul! Vizualizeaza-l in cele mai mici detalii, descrie-l, exprima-l! Este visul tau si tu esti singurul care il poate transforma in realitate. Nu lasa pe nimeni sa ti-l fure! 

Si acum, anecdota promisa, scrisa de un autor necunoscut:

" Am un prieten pe nume M.R., proprietarul unei ferme si a unei herghelii de cai. M-a lasat sa organizez la el la ferma un eveniment cu strangere de fonduri pentru ajutorarea tinerilor. 

M-a prezentat invitatilor spunand: " Vreau sa va spun de ce l-am lasat pe J. sa tina acest eveniment aici. Totul incepe cu o poveste veche despre un tanar, fiul unui dresor ambulant de cai, care mergea din ferma in ferma, din intrecere de cai in intrecere de cai, din herghelie in herghelie pentru a antrena si dresa caii. Astfel, fiul sau a fost nevoit sa isi intrerupa parcursul scolar in mod constant. Intr-unul din ultimii ani de liceu, tanarul a avut de scris o lucrare despre ceea ce doreste sa realizeze cand va fi mare, despre visul lui.

Dupa ce a primit aceasta tema, a stat toata noaptea si a scris o lucrare de sapte pagini, in care a descris minutios visul si obiectivul lui: acela de a detine la un moment dat o ferma si o herghelie de cai. A scris despre acest vis in cele mai mici detalii; ba chiar a desenat o diagrama pentru o ferma intinsa pe 200 de acri, aratand pozitia exacta a cladirilor, a grajdurilor si a pistei. Apoi a desenat planul unei case de 4000 mp care va fi ridicata in mijlocul fermei de vis de 200 de acri.

A pus mult suflet in acest proiect si urmatoarea zi a inmanat lucrarea profesorului. Doua zile mai tarziu a primit lucrarea inapoi. Pe prima pagina era inscris mare: nota "F" si o nota care spunea: "Vino sa vorbim dupa ora". Baiatul visator s-a dus sa vorbeasca cu profesoul dupa ora si a intrebat de ce a primit un "F".

Profesorul a raspuns: "acesta este un vis nerealist pentru un baiat ca tine. Nu ai bani. Provii dintr-o familie itineranta. Nu ai nicio resursa. A avea in proprietate o ferma de cai implica a avea foarte multi bani.Trebuie sa cumperi pamantul. Va trebui sa platesti pentru planuri, constructie, cai, urmand ca apoi sa platesti taxe foarte mari lunar. Nu exista nicio cale pentru a putea face asta vreodata." Dupa care profesorul a adaugat: "Daca vei rescrie lucrarea, pe baza unui vis mai realist, voi reconsidera nota."  

Baiatul s-a intors acasa abatut si s-a gandit indelung la ce s-a intamplat. L-a intrebat si pe tatal sau ce ar trebui sa faca, iar acesta i-a raspuns: "Fiule, de data aceasta tu esti cel care trebuie sa decida. Oricum, eu cred ca este o decizie foarte importanta pentru tine." In final, dupa ce s-a gandit timp de o saptamana, baiatul s-a intors la scoala cu aceeasi lucrare, fara a face nicio schimbare. I-a spus profesorului: "Poti pastra F-ul si eu imi voi pastra visul."

M.R. s-a intors apoi catre invitati si a spus: "Va spun aceasta poveste pentru ca stati in casa mea de 4000 mp, care se afla in mijlocul fermei mele de cai de 200 de acri. Inca mai am  acea lucrare din liceu inramata deasupra semineului. Si cea mai frumoasa parte a povestii este ca acum doua veri, acelasi profesor a venit la mine cu 30 de elevi pentru a campa la ferma mea pentru o saptamana. Inainte sa plece, profesorul mi-a spus: "M., acum iti pot spune ce am pe suflet. Cand eram profesorul tau, eram ceva ce poti numi un "destramator" de vise. In acei ani am furat visele multor elevi. Din fericire, tu ai avut suficienta determinare si simt practic si nu ai renuntat la al tau."

Asa ca nu lasa pe nimeni sa-ti fure visul. Urmeaza-ti inima, indiferent ce se intampla!

My Inner Child

Am placerea sa va impartasesc faptul ca azi am participat la un eveniment transformational si experiential extraordinar. Workshop-ul se numea "Re-nastere in bucurie" si pot spune, cu mare bucurie, ca asteptarile setate in drum spre eveniment au fost cu mult depasite de rezultat.   

Pentru mine, bucurie inseamna culoare, joc, zambet, libertate, miresme. M-am jucat si am experimentat, am simtit si m-am bucurat descoperind copilul din mine; am ras alaturi de el si i-am dat libertate de exprimare. L-am lasat sa creasca si sa se dezvolte in armonie, cu sinceritate si deschidere. Am invatat sa ma abandonez in acest joc, sa imi ofer tot timpul din lume pentru a ma juca,  pentru a fi libera de orice masca. Am invatat sa explorez fara sa am nevoie de un labirint in care sa ma ascund, sa fiu arhitectul propriei vieti, sa ascult in profunzime vocea acestui copil amutit, sa gandesc si sa privesc lumea din jur in mod creativ.

M-am jucat cu abundenta senzatiilor si sentimentelor de implinire, bucurie, abandonare in sine si ma simt tare bine! Zambetul nu mi-a disparut de pe buze, iar dorinta de re-nastere si re-descoperire mi-au incoltit si mai tare in inima. M-am decis sa imi ofer mai mult timp pentru a mirosi trandafirii.

In urma jocului, re-nasterea mea s-a materializat prin conturarea unui basm, care indeamna la visare, la vizualizare si experimentare a unei lumi perfecte pentru fiecare dintre noi, basm pe care am sa vi-l impartasesc in  intregime intr-un blog post ulterior. 

Ii multumesc Andreei Voroneanu (http://www.andreeavoroneanu.ro/) pentru inspiratie, sustinere si pentru crearea acestui spatiu de infinita bucurie si explorare. 

Copilul meu interior rade si se bucura de libertate! Al tau ce face?

Dimensiunea Riscului (Partea II)

Referitor la acest subiect, am promis si o a doua parte care sa trateze modalitatea prin care sa ne debrasam de acest bagaj inutil de temeri, prin care sa ieşim de sub imperiul riscului. Daca primul articol parea "zugravit" in culori prea sumbre, aceasta a doua parte va prinde contur sub lumina solutiilor si posibilitatilor pe care le avem la indemana pentru a infrunta temerile. 

Va indemn sa aveti curajul de a fi neinfricati si sa faceti zi de zi un pas cat de mic pentriu consolidarea propriei forte si increderi. Sprijin aceste cuvinte cu ceea ce spunea Pablo Picasso - "Intotdeauna fac ceea ce nu pot face, pentru a invata cum sa fac" (I am always doing that which I cannot do, in order that I may learn how to do it ).

Astfel, am sa va rog sa reflectati/ analizati/judecati/ cele de mai jos:

• iti place prea mult siguranta, dar simti ca nu avansezi atat de repede precum ti-ai dori? 
• te simti bine in zona ta de confort si nu visezi decat la o viata linistita si fara stres? 
• nu ai fost invatat(a) sa-ti asumi riscuri si nici nu te simti prea bine in astfel de situatii? 
• simti ca "siguranta" job-ului actual te impiedica de la a duce o viata cu adevarat satisfacatoare, de succes? 
• iti este teama de reactia celor din jur daca vei incerca ceva iesit din comun? 
• iti este frica de schimbare? 

Nevoia de siguranta este omeneasca si este normal sa fim atrasi catre lucrurile familiare si predictibile. Ne plac lucrurile pe care le cunoastem si le putem controla cu usurinta, insa asa cum ne spune Hellen Keller, "Siguranta este in mare parte o superstitie. Nu exista in natura si nu este ceva ce poate fi experimentat ca atare; a evita pericolele nu este mai sigur pe termen lung decat expunerea voita. Viata fie este o aventura indrazneata, fie nimic!" 

Astfel, indemnul meu este de a face urmatorul exercitiu de vizualizare, care se bazeaza pe principiul; "face your fear": 

Inchide ochii, inspira adanc si expira de cateva ori. Vizualizeaza aspectul sau situatia de care iti este teama. Contureaza-l cat mai detaliat in mintea ta. Da-i viata si personifica-l. Apoi imagineaza-ti ca esti intr-o incapere diferita si ca trebuie sa ajungi la el sa il vezi mai bine. Treci pragul imaginar al fricii si priveste necunoscutul; da mana cu el si priveste-l in ochi; cerceteaza-l si familiarizeaza-te cu el; observa cum ceata si negura se ridica; recunoaste-i partea prietenoasa; constientizeaza cum sentimentul de teama dispare si cum increderea ca poti sa petreci mai mult timp in compania lui devine din ce in ce mai mare. Observa cum stima de sine creste pentru ca ti-ai infruntat temerile si pentru ca ti-ai mai depasit o limita. Priveste cum himera fricii dispare; recunoaste ca ai facut un efort, si bucura-te de recompensa pe masura.

Aceasta este ratiunea pentru care vrem sa ne invingem temerile si pentru care suntem dispusi sa ne asumam si riscuri: recompensa primita; siguranta de sine intarita; increderea ca lucrurile care conteaza cu adevarat pentru noi nu se afla la o aruncatura de bat, in gradina sigurantei, in care am fost obisnuiti sa plantam florile comoditatii si ale previzibilului, ci dincolo de acest gard de poveste, undeva in lumea larga. Pentru a putea sa le gasim si sa le atingem trebuie sa ne luam inima in dinti si sa pornim in calatorie; sa ne asumam riscuri si sa fim puternici in fata incercarilor multiple de auto-sabotare! 

Iluzia sigurantei ne orbeste, in timp ce viata trece pe langa noi; din cauza fricii ne ascundem in beciurile predictibilului si uitam sa ne traim viata! Ai incredere in tine si in instinctele tale, imprieteneste-te cu necunoscutul si incepe sa iti traiesti viata!

sursa foto: onceupona-girl.tumblr.com 

Cand orologiul bate...

In cinstea noului an ce se apropie si drept multumire pentru anul ce urmeaza sa isi ia "la revedere", am sa dedic acest articol bilantului de final de an. Ca la fiecare cumpana dintre ani, privim retrospectiv, analizam si criticam sau laudam actiunile, reusitele sau dezamagirile, relatiile si intamplarile de peste an, pentru a putea pasi granita celui nou cu o povara cat mai mica si cu un bagaj cat mai mare de planuri si nazuinte pentru cel ce va veni. Pana nu demult, asa am privit eu lucrurile, insa am invatat si am inceput sa aplic o alta metoda decat cea descrisa mai sus - pe care eu o numesc "Sacul lui Mos Craciun". Daca inainte judecam acest bilant in termeni de "bagaj", de "povara", acum privesc momentul ca pe un dar mult ravnit! Nu mai este vorba de un prag ce trebuie trecut, ci de continuarea unui parcurs; nu este vorba de selectarea momentelor, amintirilor placute sau a reusitelor pe care sa le luam cu noi in noul an; nu mai este vorba de a ne descotorosi de esecuri, dezamagiri, sau obstacole. Toate lucrurile de care am avut sau nu parte, reusitele deopotriva cu realizarile fac parte din noi; ne definesc ca indivizi si indiferent cat de putin ne-au placut anumite situatii sau rezultate, ele ne-au ajutat sa ajungem la momentul prezent; ne-au ajutat sa crestem; sa evoluam, sa invatam, sa ne cunoastem mai bine si sa ne depasim limitele. 

Astfel, metoda pe care am inceput sa o aplic pune mare pret pe  acceptare, recunostiinta si vizualizare. In primul rand ma accept ca individ cu bune si cu rele, analizez, imi judec la rece punctele slabe si in egala masura ma bucur si ma mandresc cu realizarile mele; Urmatorul pas este sa gasesc determinarea de a imbunatati neajunsurile; dorinta de a nu rata nicio sansa de evolutie personala si cel mai important sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita. Nu in ultimul rand, vizualizarea ma ajuta la faurirea planurilor de viitor si la stabilirea pasilor pe care ii am de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse.Tot acest exercitiu de analiza, rememorare si de recunostinta, reprezinta hrana spirituala pentru finalul de an, iar plamadirea planurilor, vizualizarea si proiectia lor in viitor, reprezinta portia mea de ambrozie pentru noul an. 

In cazul meu, cei trei pasi de mai sus ma ajuta sa am un parcurs lin, fluid, continuu; nu am nevoie sa trec un prag; sa ma opintesc pentru a trece cu sacul plin in spate in noul an. Sacul este usor pentru ca este plin doar cu experiente, trairi, senzatii, arome, miresme si sentimente de recunostinta. Cumpana dintre ani nu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa il trecem, ci o sansa, un dar nepretuit. In timp ce anul pe care il lasam in spate ni-l putem imagina ca pe o panza pictata la refuz cu umbre, penumbre si conuri de lumina, anul ce isi deschide bratele poate fi o  panza de un alb imaculat pe care sa ne proiectam dorintele, ca odata ce orologiul suna sa putem incepe a trasa primele tuse.

Dimensiunea Riscului (Partea I)

Riscul reprezintă laitmotivul vieţii cotidiene al realităţii lumii înconjurătoare.  Curiozitatea  legată de controversata semnificaţie a cuvântului  „risc” ne face să realizăm că printr-un simplu click, motoarele de căutare de pe internet ne dezvăluie o listă kilometrică de linkuri legate într-un fel sau altul de această vocabulă. Fie că este vorba de riscuri legate de mediul înconjurător, fie că este vorba de riscuri medicale, economice, politice,  până la cele ce ameninţă viaţa pe Terra, expresii şi cuvinte precum „încălzire globală, terorism, epidemii, incurabil, grijă, frică, teroare, pericol iminent, apocalipsă, sunt cuvinte ce se repetă obsesiv în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Toate aceste ameninţări , prezentate de mass media  într-o aşa manieră încât să înspăimânte opinia publică mai mult decât este cazul, goana după senzaţional a liderilor de opinie, din întrega lume, conduc la o conturare apocaliptică a zilelor pe care le trăim si la agasare psihica. 

Prezentul ne dezvăluie, pe măsură ce orele şi minutele trec, o realitate sumbră,din ce în ce mai sumbră, o situaţie ce a scăpat de sub control şi din care se pare că nu mai avem scăpare, însă asta nu e totul, viitorul pare a nu se mai întrevedea deloc, din cauza acestui fog  de haos, produs de panica şi frica de riscurile care se presupune că ne pândesc la orice pas.  Aşa cum spune  Frank Furedi, trăim într-o epocă a „culturii fricii”, suntem dominaţi şi conduşi de incertitudini de suspiciuni şi de isteria confruntării cu orice fel de risc. Amploarea pe care a luat-o fenomenul riscului, în general vorbind, este de neimaginat.  Este încurajată suspiciunea, neîncrederea în cei de lângă noi,  mass media ne încurajează să fim precauţi la orice pas, să fim atenţi la ce vorbim, la ce facem, pe unde mergem, cu cine suntem, pentru că este mai bine să prevenim decât să tratăm. Este perfect adevărat că încă de la vârste fragede ne este inoculată acestă idee de a nu avea încredere în străini, ca să citez ce mi s-a spus mie: „să nu vorbeşti cu oamenii străini, nici dacă te întreabă ceva; tu să mergi mai departe şi sa îţi vezi de treabă”.   Este la fel de  adevărat că este bine să fim precauţi dar asta nu înseamnă că trebuie să ne formăm din această recomandare un crez, care să ne conducă la isterie. 

Cum facem sã ne debrasãm de acest bagaj inutil de temeri, cum facem sã ieşim de sub imperiul riscului şi ce anume putem face la nivel individual pentru a putea sã zarim şi razele soarelui în toatã aceastã negurã, am sã vã dezvalui în partea a doua a acestui post. 

Sursa photo:www.mbamassey.com 

Thoughts...

                                                       Some things have purpose

                                                       And others pointless are

                                                       With every drop of rain that falls

                                                       Shattered  whispers, your name calls

                                                       The see breeze embraces you

                                                       And the down smiles at you

                                                       We’re like two grains of sand

Trecerea de la "a avea" la "a trai"

Pentru ca ultima perioada pe care am trait-o reprezinta o suma de zambete, impliniri, intalniri cu oameni minunati, sperante, vise implinite si o sumedenie de planuri creative si pline de inspiratie, vreau sa va impartasesc micul meu secret. 

A trecut mult timp pana sa inteleg ca bucuriile si esenta trairii noastre vin din lucrurile mici, simple; a trecut mult timp pana am invatat sa "VAD" ceea ce este realmente important si sa constientizez ceea ce ma face cu adevarat fericita; insa acum sunt recunoscatoare ca  VAD, SIMT si ZAMBESC cu toata fiinta. 

Micul secret de care va vorbeam se referea la a ne educa in spiritul trairilor si nu in cel al posesiei. Este mult mai usor sa ne motivam spunand : "imi doresc o carte" decat sa aprofundam dorinta si sa spunem: "imi doresc sa traiesc experienta de a citi acea carte". Atat timp cat ne raportam la posesie; atat timp cat ne dorim si ne concentram pe a avea  x, y lucruri, depunem eforturi pentru a intra in posesia lor, iar dupa ce ne satisfacem dorinta, uitam de scopul pentru care ni le-am dorit; uitam pentru ce am facut efortul de a le avea. 

De indata ce incepem sa ne concentram mai mult pe dorinta de a trai o experienta; de a simti un anumit lucru; de a vedea ce trairi ne vor incerca, lucrurile incep sa se schimbe de la sine si actiunile pe care le desfasuram se vor elibera de sub povara "efortului", de sub povara imperativului "trebuie sa il am". 

Odata cu dorinta de posesie, desi credem ca acea dorinta ne motiveaza sa realizam ce ne-am propus, in mod inconstient ne va trage inapoi; iar motivarea se va transforma in dezamagire. De ce se intampla asta? Pentru ca nevoia de a avea ceva dezvaluie lipsa acelui lucru, iar lipsa este asociata adeseori unei nemultumiri; astfel, fara a fi constienti, ne obisnuim cu ideea ca nu putem fi impliniti pana nu vom avea ce ne dorim. Drept urmare, daca ne obisnuim mintea cu "a dori experiente" si nu lucruri, focusul se va muta pe multumire, entuziasm si implinire. 

Tinand cont de cele de mai sus, zambetul si starea de bine au devenit o a doua natura. Acum imi este mult mai usor sa fiu deschisa, optimista si entuziasta. Acum nu imi mai doresc o diploma, ci imi doresc sa traiesc experienta de a invata lucruri noi; nu imi mai doresc un pian, ci imi doresc sa traiesc momentul in care sa ii incant pe ceilalti cu o partitura interpretata la pian; nu imi mai doresc sa cumpar cadouri, ci imi doresc mai mult decat orice sa ii bucur pe cei dragi oferindu-le caldura, un zambet sincer, o incurajare, un gand inspirat; imi doresc sa traiesc sentimente profunde de prietenie, iubire, recunostinta, armonizare; imi doresc sa ma bucur de cuvinte, sentimente si imbratisari apasate, sincere si puternice! 

Linistea interioara, caldura, impacarea cu propria persoana si bucuria de a trai se vad pe chipul nostru si transpar in relatiile cu cei din jur.

Try this, enjoy it and share with others! :-)

Panaceul meu...PUTEREA

Pentru ca in ultima perioada m-am confruntat cu diverse provocari si pentru ca am petrecut mai mult timp cu mine insami, vreau sa va impartasesc si voua panaceul care pentru mine face minuni: PUTEREA; puterea inteleasa nu in sensul de statut, putere politica sau financiara, ci in sensul de forta interioara, determinare, dorinta, drive interior. Sunt minunate sentimentele (de recunostinta, multumire, implinire) pe care le traiesti atunci cand constati ca poti trece peste obstacole si provocari cu ajutorul fortei interioare.

Transpun conceptul de putere interioara prin forta de a zambi atunci cand avem reflexul de a ne enerva; prin dorinta de a evolua in mod constant; prin drive-ul de a realiza ceva zi de zi, de a creste ca indivizi; prin puterea de a fi pozitivi atunci cand negativul vietii se deruleaza prin fata ochilor; prin dorinta de a nu sta pe loc si prin curajul de a strabate si drumurile mai putin luminate; prin determinarea de a invinge teama de necunoscut; prin bucuria de a-i ajuta pe cei aflati la nevoie; prin puterea de a realiza mai multe lucruri/activitati decat am fi crezut ca putem.

In ceea ce ma priveste, sentimentul de multumire si recunostinta este si mai puternic atunci cand am puterea de a iesi din tipare; de a-mi depasi limitele; de a da jos ochelarii de cal si de a spulbera reticentele. Pentru mine, a ma trezi increzatoare dimineata si cu o dorinta de nestavilit de a descoperi "acel ceva-ul" zilei si de a transforma in realitate ideea serii sau visul nocturn reprezinta sursa mea de putere, la fel cum bilantul activitatilor si intamplarilor de peste zi imi ofera sursa ideilor si viselor de peste noapte.

Tot ce am detaliat mai sus se poate rezuma intr-un dicton pe care il port in suflet de multi ani ca filosofie de viata: Cand viata iti ofera lamai, adauga putina miere si pregateste o limonada! Forta interioara a fiecaruia si dorinta de a trece cat mai frumos prin viata reprezinta pentru mine mierea. Cat de dulce va iesi limonada? Asta depinde de cat de determinati suntem sa ne administram panaceul puterii si cat de multa rabdare avem sa descoperim in noi sursa acestei puteri.

sursa poza: thecoffeedrops.com

Gandeste 6 lucruri POSIBILE..inainte de micul dejun

Aducandu-ne aminte de celebra replica din "Alice in Tara Minunilor - sometimes I've believed as many as six impossible things before breakfast" va propun un exercitiu: sa ne incepem ziua gandindu-ne la 6 lucruri POSIBILE (pe care le credem initial a fi imposibile); la cum sa transformam lucrurile despre care credem ca sunt imposibil de realizat in lucruri fezabile. Ideea este de a ne concentra energia pe actiune, pe rezultat, pe obiectiv! 

De ce nu am crede ca este posibil sa facem uz in fiecare dimineata de bagheta magica pentru a ne indeplini dorintele si planurile? De ce sa nu presaram putin praf magic peste fiecare lucru care pare a fi imposibil de realizat?  Ce ne impiedica in fapt si cu adevarat? De cele mai multe ori "sky is the limit", numai ca fiecare dintre noi avem ceea ce se numesc credinte limitative; acele bariere interioare care se pun "de-a craca" atunci cand vrem sa facem ceva mai mult decat de obicei; acele voci interioare care incearca sa ne convinga sa ramanem pe taramuri cunoscute; pe aceleasi cai batute.

Ce putem face sa le depasim? Raspunsul se afla in fiecare dintre noi, impreuna cu forta si drive-ul interior de auto-depasire. Tot ce trebuie sa facem este sa incercam sa trecem peste comoditati, obisnuinte sau clisee si in primul rand sa avem curajul sa ne cunoastem cu adevarat pe noi insine. Sa ne facem un plan de atac al limitelor si cu ajutorul tehnicii pasilor marunti dar siguri sa trecem una cate una barierele ce ne ies in cale. Aici nu este vorba de a stabili recorduri, ci de a nu lasa nicio zi sa treaca fara sa realizam ceva pentru evolutia proprie.

Priviti aceasta provocare ca pe o cursa de atletism:  1. blokstart (stabilirea celor 6 lucruri pe care dorim sa le facem posibile in ziua respectiva); 2. startul (ne incepem ziua in forta cu un plan de atac bine stabilit)

3. Parcursul -suntem atletii propriei vieti si cu fiecare pas alert pe care il punem pe pista ne apropiem mai mult de linia de sosire (indeplinirea pas cu pas a planului care va conduce catre rezultat)

4. Sosirea (trecem de linia de sosire invingatori - multumiti ca am participat la cursa zilei si recunoscatori ca am avut sansa sa transformam gandurile si asteptarile diminetii in ceva concret). 

Fiecare tur de pista parcurs reprezinta indeplinirea uneia din dorintele matinale. Alergati cate ture doriti; participati la acest maraton pentru a castiga pariul cu voi insiva. Simpla participare va antreneaza sa fiti mai buni si va pregateste pentru urmatoarea cursa - care s-ar putea sa fie mai solicitanta! 

De sa nu facem imposibilul pentru a atinge posibilul? Fiti propria voastra zana buna!

At the end, I give you a little bit of...:

Nu mai amana! Demareaza!

Mi-am adus aminte de curand de un indemn, auzit in treacat, care suna cam asa: "If something takes you less than 5 minutes, do it!".  Am sa va explic imediat de ce mi se pare valoros, insa inainte de asta vreau sa subliniez faptul ca astfel de indemnuri sau devize isi sporesc insemnatatea si influenta atunci cand ne "ating auzul" la momentul potrivit. Am auzit-o in perioada in care ma simteam asaltata de diversele sarcini "neimportante", pe care le amanam saucarora le intarziam rezolvarea, pana cand s-au strans atat de multe incat ma sufocau.

"If something takes you less than 5 minutes, do it!"  - pentru mine inseamna ca nu imi mai las geanta la intamplare cand vin acasa, ca nu mai las un servetel stingher pe noptiera sub pretextul ca am racit si ma simt rau; nu imi mai las bijuteriile oriunde ca apoi sa ma plang ca mi-am pierdut "x cercel" sau "z inel", etc. Pe cat de organizata si responsabila sunt in viata profesionala sau in relatiile cu ceilalti, pe atat de dezorganizata eram cu maruntisurile "casnice"...parca nu imi ajungea energia sa cuprind tot si sa ma tin de promisiunile (facute cu mine insami). Acum am invatat ce functioneaza si vreau sa va impartasesc si voua acest lucru!

Si proverbul: "nu lasa pe maine ce poti face azi!" poate avea aceeasi insemnatate si poate conduce la acelasi rezultat; important este ne dorim sa facem "curat" in agenda si in mintea noastra; sa rezolvam "maruntisurile" din mers, pentru ca ele sa nu ajunga sa supra-aglomereze inutil lista de "to do".

Eliberati-va mintea de griji inutile, profitati de 'timpii morti" de peste zi si bifati una cate una sarcinile minore. Astfel veti ajunge la un management al timpului eficient. Nu amanati luarea unei decizii (fie ea minora) si nu va adaugati la lista de prioritati de maine nenumaratele nimicuri nerezolvate de azi; organizati-va timpul si adormiti linistiti,  fara sa va puneti alarme peste alarme la telefon tresarind ca ati uitat sa bifati ca rezolvate o serie de sarcini.

Nu mai amanati! Demarati! Rezolvati pas cu pas si la timpul lui fiecare lucru! Eliberati-va mintea de griji! Nu trageti de timp, ci folositi-l in favoarea voastra! 

Clear your head! Do what you want to do, when you have to do it!

Recunostinta, Stima de Sine si...o Clepsidra

Viata este un dar pe care il primim de la Divinatate. Daca asupra inceputului nu avem niciun cuvant de spus si decizia incipienta nu ne apartine, avem in fata un lung sir de ani in care sa decidem soarta cadoului primit...

Nu putem da timpul inapoi si nu putem schimba trecutul si tocmai de aceea trebuie sa pretuim si sa valorificam fiecare moment trait pentru a nu avea regrete si a ne dori sa dam timpul inapoi. 

Daca privim parcursul vietii ca pe o clepsidra, putem alege sa profitam de sansa data avand grija sa pastram  cadoul in buna stare sau putem sa il aruncam in pod ca pe o vechitura, ca pe o jucarie sau un obiect iesit din uz, uitand de faptul ca nisipul din clepsidra se scurge oricum - si la loc de cinste si printre vechituri.

Poate va intrebati ce inseamna stima de sine si ce legatura are cu valorificarea cadoului suprem  si cu nisipul clepsidrei...am sa va impartasesc convingerea si crezul meu din propria experienta. De mic copil am fost invatata sa nu am regrete fata de nimic din ce mi se intampla. Daca la varsta inocentei nu prea stiam cum pot sa fac acest lucru, mai tarziu mi-am dat seama: sa imi stabilesc un set minim de valori pe care sa le respect in functie de orice situatie si sa cred ca din fiecare intamplare/actiune/decizie de succes sau esuata, am ceva de invatat care ma va ajuta in viitor. La mintea cocosului, nu? O concluzie evidenda pe care de altfel, ati mai auzit-o de-a lungul timpului de nenumarate ori. Ei bine, ar fi bine sa nu o luam in deradere si sa ii dam o mica sansa, aplicand-o macar odata. Astfel, am invatat sa trag foloasele din fiecare etapa a vietii si din fiecare deznodamant, fie el fericit sau dureros si am reusit sa ma educ sa nu am regrete! 

Sunt un om norocos si fericit! Sunt deosebit de recunoscatoare pentru persoanele din viata mea, pentru sentimentele pe care traiesc, pentru valorile pe care mi le-am descoperit, pentru lucrurile pe care le am; pentru asteptari; planuri, vise, etc. De fapt, aici vroiam sa ajung: sa subliniez importanta definitorie pe care o are recunostinta in drumul pe care il avem de parcurs pana la atingerea stimei de sine. 

Indiferent cat de abatut, trist, demoralizat sau strain te-ai simti de ce se intampla in jurul tau, nu uita niciodata ca ai o sumedenie de lucruri pentru care poti fi recunoscator! Odata ce reusesti sa le identifici, verbalizeaza-le si repeta-le pana cand simti puterea pe care o au asupra ta! Gandeste-te cat de bine te fac sa te simti si cat de puternic esti de fapt! Regaseste-ti valorile si onoreaza-le in fiecare moment al vietii. Poate fi greu, foarte greu, insa odata ce inveti sa nu iti incalci valorile vei vedea cat de implinit te vei simti!

Acest este indemnul meu: Fii recunoscator! Onoreaza-ti valorile! Simte implinirea! Sterge de praf clepsidra..este un cadou nepretuit!

sursa poza: http://www.femeiastie.ro

Metafora absurdului si atractia imposibilului

Am recitit de curand urmatoarea metafora a lui Nichita Stanescu: "Absurdul este o forma a ratarii sublimului" si ma gandeam cat de aplicabila si actuala este pentru zilele noastre. Teama de nou, de necunoscut, incercarea de minimizare a riscurilor, goana dupa un venit/job/trai sigur ne ancoreaza intr-o realitate cruda, searbada si fara prea multe provocari (nu ca nu ar exista, ci nu dorim sa le luam in seama). Chinga ne strange atat de tare incat uitam sa traim, sa speram sau sa visam. 

Recunosc...si mie mi-a luat ceva timp sa inlatur "absurdul" din viata mea - fie sub forma de cuvant uzitat prea des, fie sub forma reprezentarii lui. Putem considera ca este absurd sa nu visam, insa nu putem considera un plan (fie el cat de nerealist)sau o asteptare a fi absurd/a. Absurditatea survine atunci cand ne infranam dorintele, cand ne coboram standardele, cand sustinem ca ne cunoastem limitele (nimic rau in a le cunoaste) si nu dorim sa le depasim (this is wrong!); cand nu luam/ amanam o decizie doar din cauza fricii de esec sau cand nu cedam sentimentelor doar pentru ca nu credem ca sunt fondate.

In timp ce unii se ascund in cochilia sigurantei, aplicand tehnica pasilor marunti dar siguri, fugind de tot ceea ce inseamna noutate, altii sunt atrasi de imposibil, sunt tentati sa incerce ceva in ce putini cred sau se aventureaza. Ferice de acestia! Asa cum spuneam si intr-un post anterior, cautarea sigurantei nu reprezinta un lucru rau, la fel cum aventurarea orbeasca nu reprezinta un lucru bun, insa trebuie sa existe un echilibru intre siguranta si risc; intre realism si reverie; intre dorinta de a pastra ce avem si dorinta de a inmulti si de a inbunatati ce avem; riscurile asumate trebuie sa fie si ele calculate, la fel cum cochilia trebuie si ea sparta pentru a putea fi luminate acele ganduri ascunse care ne pot aduce un plus.  

Ask yourself a few questions and find out if you are a pearl into a shell or a seagull in the sky!