In cinstea noului an ce se apropie si drept multumire pentru anul ce urmeaza sa isi ia "la revedere", am sa dedic acest articol bilantului de final de an. Ca la fiecare cumpana dintre ani, privim retrospectiv, analizam si criticam sau laudam actiunile, reusitele sau dezamagirile, relatiile si intamplarile de peste an, pentru a putea pasi granita celui nou cu o povara cat mai mica si cu un bagaj cat mai mare de planuri si nazuinte pentru cel ce va veni. Pana nu demult, asa am privit eu lucrurile, insa am invatat si am inceput sa aplic o alta metoda decat cea descrisa mai sus - pe care eu o numesc "Sacul lui Mos Craciun". Daca inainte judecam acest bilant in termeni de "bagaj", de "povara", acum privesc momentul ca pe un dar mult ravnit! Nu mai este vorba de un prag ce trebuie trecut, ci de continuarea unui parcurs; nu este vorba de selectarea momentelor, amintirilor placute sau a reusitelor pe care sa le luam cu noi in noul an; nu mai este vorba de a ne descotorosi de esecuri, dezamagiri, sau obstacole. Toate lucrurile de care am avut sau nu parte, reusitele deopotriva cu realizarile fac parte din noi; ne definesc ca indivizi si indiferent cat de putin ne-au placut anumite situatii sau rezultate, ele ne-au ajutat sa ajungem la momentul prezent; ne-au ajutat sa crestem; sa evoluam, sa invatam, sa ne cunoastem mai bine si sa ne depasim limitele.
Astfel, metoda pe care am inceput sa o aplic pune mare pret pe acceptare, recunostiinta si vizualizare. In primul rand ma accept ca individ cu bune si cu rele, analizez, imi judec la rece punctele slabe si in egala masura ma bucur si ma mandresc cu realizarile mele; Urmatorul pas este sa gasesc determinarea de a imbunatati neajunsurile; dorinta de a nu rata nicio sansa de evolutie personala si cel mai important sa fiu recunoscatoare pentru fiecare secunda traita. Nu in ultimul rand, vizualizarea ma ajuta la faurirea planurilor de viitor si la stabilirea pasilor pe care ii am de urmat in vederea atingerii obiectivelor propuse.Tot acest exercitiu de analiza, rememorare si de recunostinta, reprezinta hrana spirituala pentru finalul de an, iar plamadirea planurilor, vizualizarea si proiectia lor in viitor, reprezinta portia mea de ambrozie pentru noul an.
In cazul meu, cei trei pasi de mai sus ma ajuta sa am un parcurs lin, fluid, continuu; nu am nevoie sa trec un prag; sa ma opintesc pentru a trece cu sacul plin in spate in noul an. Sacul este usor pentru ca este plin doar cu experiente, trairi, senzatii, arome, miresme si sentimente de recunostinta. Cumpana dintre ani nu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa il trecem, ci o sansa, un dar nepretuit. In timp ce anul pe care il lasam in spate ni-l putem imagina ca pe o panza pictata la refuz cu umbre, penumbre si conuri de lumina, anul ce isi deschide bratele poate fi o panza de un alb imaculat pe care sa ne proiectam dorintele, ca odata ce orologiul suna sa putem incepe a trasa primele tuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu