Fiind inconjurati de o realitate cotidiana caracterizata de cuvinte si expresii fara fond, anoste si lipsite de substanta; fiind asaltati de rasturnari valorice si de celebrari ale derizoriului, ma intreb ce mai inseamna normalitatea si, in egala masura, ce mai inseamna a fi diferit? Am ajuns la urmatoarea concluzie paradoxala: Anormalul (inteles ca dezinteres, lipsa bunului simt, etc) devine absolut normal atunci cand majoritatea il imbratiseaza si il venereaza, iar cei care sunt normali (in sensul propriu al cuvintului) devin paria ai societatii. In acelasi timp, "anormalul" (in sensul de nonconformism, diferit) devine anormal sau "strigator la cer" in ochii celor ce se cred "normali". De cele mai multe ori, nonconformismul (prost inteles) cade in derizoriu, doar pentru ca este "cool" sa fii "altfel".
"Cata forta are ignoranta la cei care, prin temperament, stiu sa indrazneasca! Cel mai simplu mod de a infrunta opinia publica nu consta oare in a o infrunta fara s-o stii? " - Edmonde Charel-Roux - Coco Chanel.Ramanand in sfera indraznelii de a face difernta, Coco Chanel spunea:In order to be irreplaceable one must always be different.
Cel mai grea lupta - dar nu imposibila - este aceea de a incerca sa ramanem diferiti atunci cand majoritatea celor din jur se lupta cu greu sa se integreze mai bine in obisnuit(sa intre in randul lumii).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu