Mi-am adus aminte zilele trecute de sentimentul pe care il aveam, copil fiind, atunci cand construiam castele de nisip si m-am gandit sa va impartasesc si voua cum am transpus eu acele senzatii si trairi in viata de adult aflat in plin demers de construire a carierei sale. Atunci cand cariera pe care o avem prinde contur, sau atunci cand ceea ce am construit pana acum nu ne multumeste si incercam sa gasim noi provocari, ne lansam in planuri, discutii, cerem sfaturi, ne entuziasmam gandindu-ne la ce va fi, insa nu sunt putine datile in care nu punem in aplicare ideile pe care le avem...in acest punct (de strangere a ideilor, de brain storming pe care il facem cu noi insine) putem sa asemuim ceea ce ni se intampla cu acel castel de nisip pe care il construiam copii fiind pe plaja. Construiam ceva ce ne facea fericiti, folosind ca "materie prima" ce aveam la indemana (in imediata apropiere) - in viata de adult, putem face o paralela cu ideile pe care le strangem din mers, facand o selectie primara a aspectelor pe care am vrea sa le imbunatatim.
Pentru ca acel castel, pe care il construiam pe plaja, sa fie mai trainic, sau sa arate mai bine, ne rugam parintii sa ne mai aduca putina apa din mare, cateva scoici sau pietricele, echivalentul slefuirii ideilor pe care le avem ca adulti atunci cand incepem sa ne dam seama de cum am vrea sa ne construim viitorul sau cariera. In acest punct ne dam seama ca ne trebuie putin ajutor, iar rolul parintilor este luat de rolul consilierilor, sau al unor specialisti din domeniile in care vrem sa profesam. Usor usor castelul nostru de nisip prinde contur, insa realizam ca nu va dura in timp, pentru ca desi are un design frumos si ne da un sentiment de multumire si fericire, poate sa vina un val mai mare si sa il darame. Astfel, trebuie sa gasim o madalitate prin care sa il salvam de la disparitie, sa incercam sa il facem sa dainuiasca in timp ca dovada a efortului nostru de creatie, asa cum trebuie sa gasim variante prin care ideile si planurile noastre sa se concretizeze si sa nu moara din fasa.
Ceea ce vreau sa subliniez este urmatorul lucru: nu este gresit sa credem ca majoritatea ideilor si planurilor pe care le facem sunt efemere sau se vor risipi (ca nisipul in valuri), insa este foarte important sa ne gandim la modul in care putem intari aceste idei si planuri astfel incat sa punem o temelie durabila la baza carierei noastre (sau sa putem consolida o temelie deja existenta). Extrapoland, betonul (material durabil) are in compozitie si un procent considerabil de nisip si pietris - adica tocmai acele ganduri si idei razlete in a caror forta nu credeam. Tocmai acestea sunt ideile carora trebuie sa le dam mai multa incredere ca ne vor ajuta sa construim ceva durabil
La fel de important ca trainicia este si spiritul ludic pe care trebuie sa incercam sa il readucem in vietile noastre. Haideti sa ne aducem aminte cat de usor reuseam in copilarie sa cream ceva frumos care ne facea fericiti atat pe noi cat si pe cei din jur si sa incercam sa avem mai mare incredere in imaginatie si idei spontane pentru ca ele pot sta la baza castelului de "beton" al carierei noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu