Vreau sa va impartasesc un citat din Yukio Mishima, care imi place in mod deosebit. Nu vreau sa il comentez sau sa il discut, vreau doar sa il cititi, sa va regasiti in el si sa reflectati asupra ideilor abordate:
" Pentru ca la, la varsta aceea, incepusem deja sa-mi dau seama ca pasiunile se nasc de fapt din neputinta omului de a percepe lipsa de armonie si nepotrivirile dinlauntrul sau. Convingerea mea naiva ca eram de nezdruncinat a inceput sa se clatine si a trebuit sa ma lupt s-o mentin. Increderea s-a transformat in vointa, iar ceea ce fusese firesc a devenit cautare....Mai mult decat atat, n-am nevoie sa ma feresc de razele inveninate ale viselor mele, proiectate in trecut si reflectate inapoi de acesta. In inima mea, acum, rezoneaza distinct frumusetea pericolului, mai degraba decat pericolul frumusetii, iar tineretea nu mi se mai pare deloc hazlie....
A invata de la istorie nu inseamna doar a lua in considerare caracteristicile unei parti a trecutului si a le folosi pentru a indrepta prezentul. Nu putem lua o piesa de o anumita forma din mozaicul trecutului, incercand sa o potrivim intr-un spatiu gol din prezent. Acest lucru ar insemna sa ne jucam cu istoria - un joc copilaresc. Oricat de bine ar semana puritatea din trecut cu cea din prezent, ele izvorasc din conditii istorice diferite, iar noi nu trebuie sa uitam acest lucru. Daca ai pornit in cautarea unei puritati a spiritului asemanatoare, ar trebui sa o cauti in prezent, sub aceleasi conditii istorice, dar in "ideologii opuse". Este o atitudine modesta potrivita cu micimea "eului din ziua de azi" si, astfel, puritatea spiritului poate fi abstractizata ca o problema istorica si studiata ca "motivatie umana" care transcende istoria. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu